Do you like it? Give it a Like! Apasa! Apasa! Apaasaaaa!

2 April 2016

Gogooooosi

2 April 2016|

De vreo doua saptamani mi-e pofta de gogosi. Da’ stii cum? Rau! Si nimeni nu mai face asa ceva nicaieri. Sau, oricum, daca le face, nu le mai face cum se faceau, eheheeei, pe vremuri. Asa ca ultima speranta tot in mine insumi mi-a ramas, daca pot sa fac o fraza in halul asta de intoarsa pe dos. Drept urmare, ladieees and geeeents, astazi s-au nascut primele gogosi din istorie produse de subsemnatul. Si tot astazi au si disparut, doar spiritul le-a mai ramas sa ma calauzeasca prin negura zilelor ce vor urma. Unele tavalite prin zahar pudra, altele inecate in dulceata de capsuni. Un dezmat, iti zic.

Oldies are goldies

1 April 2016|

Ne vedem o data la doi ani, desi stam la cateva minute unul de altul. Bai, da’ si cand ne vedem! Nici macar o furtuna tampita care arunca paharele pe jos nu ne poate opri sa stam la povesti. Mai ales daca sticlele supravietuiesc. Iar daca mai apare si unu’ pe care-l stiam pierdut prin Africa, we can truly call it a day. Inca una dintre cele care tot au fost in ultimii 27 de ani.

31 March 2016

Lovitura de pedeapsa

31 March 2016|

Beleaua in care a intrat Cheloo mi-a adus aminte ca nu mai ascultasem niste paraziti cam de multisor. Iar cu ocazia asta am descoperit ca ramasesem in urma cu noutatile: oamenii chiar au reusit anul asta sa scoata un album nou, dupa ce au frecat-o si rulat-o cu gratie de prin 2010. Album pe care, evident, l-am dat sa se auda prin casa.
Asta nu-i cea mai buna piesa, dar se potriveste cu stirile de ieri.

The Neutronium Alchemist

30 March 2016|

S-au dus inca o mie de pagini din trilogia asta excelenta a lui Peter F. Hamilton. Fara efort, ca desi omu’ scrie ca un fel de Balzac al SF-ului si in plus pare hotarat sa foloseasca toate sinonimele obscure aparute vreodata in engleza pentru a descrie stari si lucruri fara sa se repete, chestie care ma obliga sa tot dau click pe dictionar din 10 in 10 pagini, actiunea te tine pana tarziu in noapte. Mai ales ca actiunea a devenit chiar ceva mai agitata si mai imprastiata geografic (err… astronomic) decat in The Reality Disfunction, in detrimentul sexului, ca aparent la fel o sa se intample si peste sute de ani. Ocaziile de a-ti pune intrebari despre viata, despre ce-i dincolo de ea si despre ce-i dincolo de dincolo de ea raman la fel de multe.
Se termina nasol, dar am inceput repede volumul 3 si m-am mai linistit.

Pestisorul cel voinic si merele de aur cu fenicul

29 March 2016|

Sucul dintr-o juma’ de lamaie il amesteci cu doua linguri de ulei de masline, niste aceto balsamico sa-i dea si un pic de culoare, o lingurita de mustar si una de miere, sare, piper, stii cum zic. Asa, cat sa faci un dressing in care sa invelesti fiecare fasie de fenicul si fiecare betigas de mar. Si cu ele, asa invelite, faci o movilita. In secunda urmatoare, arunci asezi frumos intr-o tigaie bine incinsa fileurile de macrou. Cu piele, ca nu ne batem joc, sa devina un pic crocanta: doua-trei minute pe o parte, doua-trei minute pe cealalta parte. Pui fileurile pe movilita de mai sus, presari cateva frunzulite de fenicul, sa se bucure si ochiu’, nu doar papila, si asta a fost tot. 15 minute, pe ceas: 10 minute preparatu’, 5 mancatu’.

Era tat’su, ma!

28 March 2016|

Foarte-foarte interesanta paralela facuta de Jorge Luengo Ruiz intre filmul din 1977 (de fapt, intre trilogia din ’77 – ’83) si asta facut aproape 40 de ani mai tarziu. Pentru ca asemanarile – daca nu iei in calcul faptul ca tehnologia actuala face ca inevitabil imaginea sa aiba o calitate mai buna – sunt colosale. Partea proasta a comparatiei e ca, oricum ai da-o, filmul de anul trecut iese rau. Mai ales daca vezi cate scene sunt pur si simplu copy/paste, difera cel mult sexul personajelor. Inclusiv tat’su era tat’su, doar ca a murit mai devreme.

Practice makes perfect. Mai exact, la práctica hace al maestro.

27 March 2016|

Dupa cum stii deja, am terminat cursul de spaniola de pe Duolingo acu’ ceva vreme. Si pentru ca inca n-am apucat sa ma mut in Argentina sau in Chile ca s-o practic pe indelete, bag lectii de recapitulare. Cam vreo 6 pe zi, asa, dupa cafeaua si tigarile de dimineata, daca-ntelegi ce vreau sa zic. Cand colo, ce sa vezi? Ca m-am si speriat: un popup care m-a anuntat azi ca si lectiile astea sunt luate in calcul, drept pentru care am mai urcat un nivel. Muy bien, cabrón!

Spotlight

26 March 2016|

Avand ceva treaba cu domeniul asta timp de vreo 20 de ani, inevitabil am o oarecare slabiciune fata de actiunea si personajele din film. Desi, as indrazni sa spun cu riscul de a-mi sari diversi in cap, nu intr-atat incat sa cred ca e un film de Oscar. E drept, totusi, ca nu-i lipseste nimic; poate si datorita faptului ca dureaza doua ore, n-am simtit ca are lucruri tratate superficial. Iar actorii isi duc rolurile bine pana la capat (ma rog, poate cu exceptia lui Liev Schreiber, care are aceeasi expresie faciala de la inceput pana la sfarsit, am avut senzatia ca l-a deranjat cineva cand l-a chemat sa joace in filmul asta). Una peste alta, o poveste reala excelenta (ziaristii, aia din realitate, au facut o treaba care chiar a meritat un Pulitzer), ilustrata convingator. 7.7.

Party time cu fumuri

25 March 2016|

E drept ca a doua zi se intampla ca recipientul in care se afla creierul sa para foarte mic, iar presiunea sa fie deranjanta, dar asta-i un sacrificiu mic pentru o placere mare. Iar daca party-ul se mai si desfasoara in conditii care ar face hoardele de nazisti anti-fumat sa moara de ciuda, satisfactia se multiplica cu un factor x, unde x este un numar natural mult mai mare ca 1.

iQOS

24 March 2016|

De cand cu legea asta de cacat impotriva fumatorilor (lege care imi provoaca o stare de nervi de nedescris, de-mi vine sa-i dau pe toti nazistii anti-fumat cu capul de pereti, dupa care sa le suflu fumul direct in interiorul cutiei craniene), ma tot uit dupa solutii ocolitoare. Nu, copilasi, sa ma las de fumat nu-i una dintre ele, fuck off.
Tigarile electronice nu-mi plac deloc, le-am testat acum cativa ani, bleah. iQOS-ul celor de la Philip Morris pare insa o varianta interesanta, pentru ca, de fapt, e vorba tot de o tigara. Atat numa’ ca nu-i dai foc, doar e incalzit tutunul la vreo 500 de grade, cat sa tragi in piept doar ce-i bun, nu si gudron. Singura problema pare a fi pretul, care momentan e doar cu putin mai mic decat un pachet de tigari in Italia, deci mai scump decat unul in Romania. Daca e adaptat la piata si ajunge aici la 3 – 3.5 euro, e ok. Bineinteles, cel mai bine ar fi sa fie modificata legea aia imbecila, sa capete o forma mai normala la cap decat a produs mintea aprozaresei aleia.

Advertisment ad adsense adlogger