Film de sambata seara. Adica: duminica nu mai stii nimic despre el, nu ti-a transmis emotii & shit, da’ atunci cand l-ai vazut a fost entertaining (basically, indeplineste precis functia de baza a cinematografiei). Iar pentru ca Mark Wahlberg imi place, cu fatzuca lui de golanas reeducat, dau 6.8. Fix cat pe IMDB, culmea.
“Dramatic, charismatic, and influential”. Me, that is. Dupa cum zic astia, cel putin. Sau am trisat la raspunsuri? :D Anyway, cand te saturi de horoscopul din [insert random junk newspaper title here], s-ar putea sa te amuze.
Dupa ce, la un moment dat (am scris atunci despre chestia asta) mi-am petrecut cateva seri la rand razand la glumele lui Louis CK, azi m-am delectat cu Ricky Gervais. Si probabil o sa fac acelasi lucru si maine seara. Si poimaine. Pana se termina clipurile de pe youtube. Combinatia “jokes + British accent” e de exceptie.
Despre filmele straine vorbim toata ziua, despre alea romanesti mai putin, de obicei doar atunci cand mai castiga unul un premiu la Cannes si gasim pretextul de a lua de pe jos caramida patriotismului ca sa batem cu ea in piept. Site-ul RomFilmPromotion e o exceptie desteapta si are si o sectiune video-on-demand (free). Deocamdata sunt doar cateva filme acolo, sper sa mai apara si altele. I like it.
Eu, in facultate, mi-am stors creierii vreo doua semestre ca sa fiu in stare sa recunosc autorul unei picturi dintr-o privire, asa cum ne cerea proful la examen. Cu un succes indoielnic, intr-o paranteza fie spus. Pe vremea aia inca nu descoperisem hint-urile de aici, altfel as fi luat si eu niste note mai civilizate.
Suna telefonul la 2:35am. Te cheama sa-ti povesteasca. Ai baut o bere, nu mai poti sa mergi cu masina. Te duci pe jos sau cu un taxi. Iti povesteste. Asculti. Vorbesti. Putin. Uneori, tacerile fac mai bine. Ai putea sa ramai, dar nu. Te intorci cu un taxi sau pe jos. Ai adus un pic de liniste si zambesti.
Adica un mol de cartite. In engleza suna mai bine: a mole of moles :). Paranteza: daca nu stii ce-i aia “mol”, ori n-ai ajuns pana in clasa a 9-a, ori ai trecut de ea de pomana. Sa revenim: exista un site care a presupus (pe buna dreptate, isn’t it?) ca esti praf la calcule si iti explica el cam ce ar insemna un mol de cartite. Intr-un mod suficient de funny incat sa inveti ceva (poate iti trebuie, poate nu; da’ sa inveti ceva in plus n-are cum sa-ti strice) fara sa ai senzatia aia de cacat ca esti la scoala. Daca nici asa nu ti se pare ok, inseamna ca ar trebui sa ti se retraga prin lege dreptul de a avea acces la internet.
Am ramas marcat de faptul ca l-am descoperit ieri pe Gnarr, asa ca am sapat. Si am dat peste un film care se numeste – previzibil – Gnarr. Un film despre cum a ajuns el sa fie primar in Reykjavik, against all odds. Against his own odds. Ochiul atent spune ca sefa aia a lui de campanie face toti banii. Uita-te la film, iar daca iti dai seama ca ai fost un imbecil sinistru cand l-ati votat pe Oprescu (random name), poate mai ai o sansa.
Stii cine-i Gnarr? Nici eu nu stiam pana azi, da’ iti zic: e cel mai tare primar din universul cunoscut. Si e primarul Reykjavik-ului, care e unul dintre cele mai simpatice orase din universul cunoscut. Genul de oras boring in care as sta vreo doi ani ca sa scriu o carte. Iar Jon Gnarr e genul individ alaturi de care asta sta vreo doua zile ca sa beau niste beri.
Cum ziceam si ieri: daca nu gasesti fizica distractiva, inseamna ca n-ai simtul umorului. Sau ca n-ai avut un profesor cu simtul umorului. Unul destept. Unul ca Walter Lewin, de exemplu. Care e cel mai tare prof de fizica ever. Well, tre’ sa fii admis la MIT ca sa-ti fie profesor. Sau sa-l cauti pe youtube. Si sa te indragostesti de fizica, daca n-ai facut-o inca.
