Arhi-simpatic

21 February 2014|

Nu stiu cum fac, dar am noroc sa tot dau peste oameni amabili si misto. Fie specia asta tot incearca sa ma convinga ca, de fapt, poate fi si mai putin imbecila decat cred eu, fie fata mea le inspira cetatenilor un soi de mila.
Brief: tre’ sa printez ceva non-standard, nu mai am timp sa trimit materialul la Bucuresti, prietena pe care o intreb cu cine a mai lucrat ea in alte ocazii similare nu raspunde la mesaje (ma rog, ea zice ca era in avion la ora aia, da’ eu stiu ca era la cursuri de sirena), google imi zice ca oricum n-am multe optiuni prin zona, asa ca ma duc la prima pe care o gasesc, Arhiprint pe numele ei. Unde stau pana la urma vreo 4 ore (!), patronul (Cristi) ma lasa sa fac tot felul de probe, sa-i folosesc PC-ul ca sa mai prelucrez nitel imaginea, imi explica si imi arata milioane de chestii si optiuni, iar la final plec in drumul meu cu print-ul in brate, fara sa platesc nimic. Si zambind.