Do you like it? Give it a Like! Apasa! Apasa! Apaasaaaa!

30 June 2014

Vittoriale degli italiani

30 June 2014|

In traducere libera, “sanctuarul victoriilor italiene”. In practica, locuinta lui Gabriele d’Annunzio, care era poet, politician, print, erou de razboi, prieten cu fascistii, dusman cu fascistii si tot ce mai vrei.
Locuinta ca locuinta, da’ in jur e o gradina uriasa in care omu’ si-a lasat imaginatia sa zburde haotic si in care si-a adus inclusiv o nava de razboi, pe care a infipt-o in deal, sa vada lacul de pe puntea ei. Plus un amfiteatru, un paraias care coboara in cascade spre un lac mai mic, j’de statui si, deasupra tuturor, un mausoleu. In total, rezulta un parc foarte frumos, in care merita sa petreci cateva ore. Sau cativa ani, daca te cheama d’Annunzio.

Ferrara

29 June 2014|

Putine sunt orasele din nordul Italiei care mi-au scapat pana acum. Pe de alta parte, avem o lema care spune ca si daca iti petreci toata viata vizitand tara asta, tot mai ai ceva de vazut. In fiecare oras, orasel si satuc mai gasesti cate o ruina, o biserica veche, un palat, un castelas, o maslina, o scobitoare, ceva.
Azi i-a venit randul Ferrarei, ca pe coasta de vest ploua in draci. Un oras frumusel, cu un centru vechi larg si bogat, ca nu degeaba a fost mare ducat pe vremuri. Si, mai ales, pustiu duminica dupa-amiaza, adica fix pe gustul meu, ca in general ma enerveaza hoardele de turisti pe care trebuie sa-i astept sa iasa din cadru.

Guarda! Garda!

28 June 2014|

Lacul Garda, mai exact. Cel mai mare din Italia si nu departe de luxul lacului Como. I-am batut malurile de la sud la nord de nspe ori, m-am balacit in el, m-am plimbat pe promenadele din aproape toate statiunile importante, ai zice ca m-am plictisit de el. Si totusi, o cafea sau o bere la o terasa pe malul lacului, intr-o dupa-amiaza linistita, privind alene la barcutele care se leagana alaturi si la gleznele subtiri care plutesc pe deasupra asfaltului, continua sa fie una dintre placerile pe care refuz sa mi le refuz.

Munte si mare si furtuna si soare

27 June 2014|

In asteptarea unei prognoze mai vesele pentru Alpi, care sa-mi dea voie sa-mi continui traseul, am inceput sa lucrez la pozele facute pana acum. Panorama asta, facuta de deasupra insulitei Aman Sveti Stefan, e un fel de rezumat al Muntenegrului: dintr-un singur loc vedeam si soarele, si marea, si muntele, si o furtuna, si un oras vechi, si un deal acoperit cu verdeata. In fotografie nu se vad si oamenii frumosi, amabili, care-ti zambesc si cu care poti sa stai de vorba de parca ii stii de zece ani, desi i-ai intalnit pentru prima data acum 5 minute. Dar te asigur ca-i plina tara de ei.

In Zadar

26 June 2014|

Cu greu m-am abtinut sa fac un joc de cuvinte stupid. Dincolo de chestia asta, orasul – in care am ajuns la recomandarea lui Bobi (thanks, bro!) – e tare frumusel. Iar orga aia marina, in care sunetele sunt produse de valuri, e chiar spectaculoasa. E distractiv sa stai la soare pe ea, sa te stropeasca un val la fiecare cateva secunde si sa asculti random sounds.

Miguel si berea raman in ecuatie, adaugam Adriatica

25 June 2014|

Se pare ca nu doar eu m-am bucurat de lungile ore de conversatie in compania lui Miguel (si a sortimentelor locale de bere), ci si el. Drept urmare, dupa ce si-a vizitat clientii din Split, a venit dupa mine in Trogir, ca hotelul era foarte ok, linistit, cu un pret civilizat, la 5 metri de mare. Care mare, intr-o larga paranteza fie spus, avea 22 de grade, motiv pentru care la 10 minute dupa ce ajunsesem in zona, ma balaceam deja in ea. Berea, in schimb, avea mult mai putine grade, scoicile au fost excelente, pljeskavica imensa. I could really live forever like that.

M&M. Nu bomboane, ci Miguel & Mostar.

24 June 2014|

Mostar e un orasel foarte simpatic si ti-ar putea deveni si mai simpatic daca ai avea timp sa-l iei la pas pe indelete. Problema e ca atunci cand te intalnesti la hotel cu un spaniol simpatic numit – aproape inevitabil – Miguel, mare amator de turnat bere in el pana la 3am, si care-i in oras cu afaceri, deci nu foarte pasionat de vizitat chestii, timpul destinat activitatilor turistice se reduce drastic. Chiar si asa, am reusit sa ma bucur si de oras, si de compania lui Miguel, si de mersul pe bicicleta, pentru prima data in ultimii cel putin 20 de ani. La miezul noptii, pana la benzinarie, pentru [inca] niste bere. Ce poate fi mai turistic de atat?

Un oras galben-albastru cu stelute

23 June 2014|

Sunt convins ca in Bosnia au aparut niste miliardari noi in ultima saptamana: unii care au niste fabrici de steaguri si unii care se ocupa cu vopsirea diverselor chestii in culorile nationale. Pur si simplu, intregul Sarajevo si oamenii din el s-au imbracat in drapele, de bucurie ca nationala de fotbal, ajunsa pentru prima data la un turneu final, e cat pe ce sa se califice in optimi. Ca n-a reusit pana la urma sa bata Nigeria, asta-i o alta poveste. Dar atmosfera de pe strazi – unde la miezul noptii, cand a inceput meciul, cred ca iesisera toti locuitorii – a fost de senzatie: capotele masinilor acoperite cu drapele, lunetele acoperite cu drapele, oglinzile laterale acoperite cu drapele, stegulete prinse de fiecare geam al masinii, soferi si pietoni imbracati in drapele, purtand sepci, palarii, bandane si fulare in culorile nationale, copii de trei ani cu dungi galben-albastre pe fata, tramvaie vopsite in galben-albastru, galben si albastru cu stelute albe unde vrei si unde nu vrei. Pana si eu, stand pasnic la o terasa cu o bere in fata, am primit cadou un stegulet, sa ma impopotonez cu el. Si o vuvuzea (sau vuvuzela, cum dracu’ s-o chema), sa fac scandal prin oras, alaturi de bastinasi. Which of course I did.

Mala Kuhinja

22 June 2014|

“Bucatarioara”, adica. Si ce bucatarioara! Are reputatia de a fi unul dintre cele mai bune restaurante (daca nu cumva cel mai bun) din Bosnia – si nu degeaba, I swear. A meritat sa fortez un pic soselele alea stramte care duc, prin munti, din nordul Muntenegrului spre Sarajevo pentru a ajunge [aproximativ] la ora la care aveam rezervarea.
Restaurantul nu are meniu, in farfurie ajunge ce rezulta in urma unei discutii despre ce-ti place, ce ai prefera sa mananci in ziua aia, ce bautura punem alaturi, ce s-a gasit proaspat in dimineata aia in piata, stuff like that. La mine a ajuns un muschi de vita extraordinar de fraged, invelit intr-un amestec spicy de legume preparate usor, incat sa li se simta textura usor crocanta, ciuperci si alune, langa un orez asiatic. Pentru ca – am uitat sa precizez – bucataria e fusion. N-am mai avut loc in stomac pentru absolut nimic altceva solid dupa chestia asta, iar dupa ce am adaugat accesoriile (vin, apa, cafea si un pachet de tigari), am ajuns la un total usor neverosimil de vreo 20 de euro.
Inca un fragment de birthday present bine uns.

Flyiiiiiing!

21 June 2014|

Canionul raului Tara e ceva spectaculos in sine. Foarte adanc – e al doilea din lume, dupa ala mare – si foarte verde, cel putin in perioada asta a anului. N-am apucat sa fac rafting, ca am ajuns prea tarziu in zona, dar o tiroliana a mers. Ca unsa. Ca un fragment de birthday present bine uns.

Advertisment ad adsense adlogger