Do you like it? Give it a Like! Apasa! Apasa! Apaasaaaa!

30 June 2015

Relatos salvajes

30 June 2015|

Un film cu nebuni. De fapt, sase filmulete – ceea ce inseamna cu atat mai multi nebuni. Desi s-ar putea sa le fac o nedreptate, ca ei n-au neaparat niste afectiuni clinice, doar ca ii apuca brusc nebunia din cauza unor intamplari banale, din alea pe care le intalnim si noi intr-o zi sau alta. Iar asta e si morala ingrijoratoare: ca si pe tine s-ar putea sa te apuce intr-o zi crizele dupa ce iti ridica nesimtitii aia masina parcata neregulamentar. In film, crizele sunt exagerate masiv, cu mult sange pe pereti, de zici ca esti intr-o versiune sud-americana a lui Pulp Fiction. Chestie care le face hazlii, de altfel, asa ca ii dau un 7.

Danny Collins

29 June 2015|

Daca ieri ziceam ca parca si-a jucat propriul rol, cel de azi a fost genul de personaj care i se potriveste perfect: plin de viata, plin de energie, cu vorbele la el, cu zambetul ala smecheresc la el, amestecand lucrurile rele pe care le face cu alea bune intr-un mod in care, pana la urma, totul pare bun. Adevaratul Danny Collins n-ar fi fost mai credibil. Nota 7.5.

The Humbling

28 June 2015|

Daca Al Pacino insusi n-a lucrat la scenariu, atunci aia care l-au scris il cunosc bine si au inteles ca omuletul asta genial e un actor de teatru inainte de a fi actor de film si ca, mai mult decat orice altceva din lumea teatrului, e fascinat iremediabil de Shakespeare; aproape am avut senzatia ca Pacino isi joaca propriul rol de undeva, din viitor. Si probabil ca tocmai naturaletea asta a facut ca un rol nu foarte vesel sa nu fie nici trist. Mi-era dor de un film cu el, si cred ca o sa vad vreo trei in urmatoarea perioada. Astuia ii dau 7.1.

Whist

27 June 2015|

Nu stiu daca ai fost atent la coperta manualului din care ai invatat singurul joc de carti in care norocul conteaza foarte putin spre deloc, dar ai fi vazut numele meu pe ea, la rubrica “autor”. Jocul ideal e, bineinteles, in 4, nu in 5, cum s-a intamplat azi, da’ nu mai jucasem un whist de enspe ani si imi era atat de dor incat amanuntul asta chiar n-a mai contat.

Ceska zbrojovka P-09

26 June 2015|

Ca degeaba esti dotat cu ditamai Kalasnikovu’ daca n-ai si un sidearm la indemana. Unul solid, greu si frumos, cum e CZ-ul asta P-09 pe care mi l-am oferit azi, cu generozitate. Sta bine si in holster, si in mana. Si presimt ca punga asta de bilute o sa se termine repede.

Cap-compas America de Sud

25 June 2015|

Ca tot ma ofticasem un pic acum cateva zile ca nu puteam sa ma bucur de pretul ala minunat pentru un bilet spre America de Sud din cauza ca ar fi trebuit sa ma intorc din America de Nord: na, ca am gasit o alta varianta, cu un pret ceva mai putin minunat (dar tot minunat: 238 euro) si – cel mai important – cu un traseu facubil. Asa ca, daca lucrurile merg cum trebuie, prin toamna fac primul pas si pe continentul ala. Apoi alte multe mii de pasi, intr-un circuit pe care-l estimez oarecum dement.

Samsung Safety Truck

24 June 2015|

Ca individ care si-a petrecut nenumarate ore din pretioasa-i viata blocat in spatele unor camioane pe diverse sosele si poteci, spun ca ideea asta e pur si simplu geniala.
Ma rog, pe la noi ar fi nevoie de un pic de tweaking, gen ecran protejat cu o plasa metalica prin care curg 22000 de volti, ca altfel romanasii ar fi in stare sa fure televizorul ala in mers, dar tot as vrea s-o vad introdusa ca dotare standard.

Economy getting premium

23 June 2015|

In ziua de azi, avionul a ajuns un fel de autobuz. Daca n-ar fi toate procedurile alea care te obliga sa pierzi cel putin o ora  inaintea zborului, aproape ca ai putea lucra in Bucuresti si locui in Iasi, facand zilnic naveta. Oricum, daca stai in Drumul Taberei si lucrezi in Baneasa, tot 50 de minute pierzi pe drum. Sau hai, sa nu ne batem joc: ai putea locui in Madrid si lucra in Barcelona.
Si pentru ca a devenit un mijloc de transpot atat de comun, pasul urmator era – firesc – sa devina tot mai comod, inclusiv la economy class. Iar companiile care se respecta vin cu tot felul de idei noi si destepte care sa ne faca viata in zbor mai placuta. Bineinteles, nu vorbim de BlueAir, care tot la stadiul de autobuz de navetisti pe ruta Urlati – Mizil a ramas.

Scoici de apa sarata si creveti de apa dulce

22 June 2015|

Ca nu traim langa o mare bogata in creveti, scoici, calamari si alte vietuitoare gustoase, pot sa inteleg. Da’ ca avem creveti de apa dulce – da, la raci ma refer – cam prin toate baltile si raurile si nu facem nimic cu ei, asta mi se pare absolut scandalos. Din fericire, mai exista si oameni normali la cap, cum sunt cei care au trantit aproximativ in mijlocul Bucurestiului o terasuca (nimic fancy, doar papa foarte bun la preturi foarte corecte) unde poti manca in tihna, la ceas de seara, un mormanel de scoici si raci, adusi la fierbere in vin, cu ierburi, asa cum le sta bine. O sa-mi fac un obicei sa trec pe aici.

Frum dusk till dawn till dusk

21 June 2015|

Cam asa am fost sarbatorit azi, de-a lungul si de-a latul patriei. Ma rog, mai mult de-a lungul. Sa-mi traiesc.

Advertisment ad adsense adlogger