Amintiri din copilarie II: hartiute cu zimti
[three_fourth last=”no”]
Evident ca mi s-a pus pata ieri, dupa ce mi-am adus aminte, si am inceput sa caut si colectia de timbre. Era si ea, bineinteles, tot acolo unde o pusesem (hmmm… oare?), doar ca de data asta nu era vorba de un sertar, ci de o cutie pierduta printre alte cutii. Dupa care am inceput sa ma amuz asa, nostalgic: “hahaha, ia uite-le pe astea din Bhutan! cred ca m-am rugat o jumatate de an de un coleg de clasa sa mi le dea la schimb pentru nu-stiu-ce”, “si asta, cu lipiciul care mirosea frumos, oare mai miroase?”. Bineinteles ca un profesionist mi-ar spune ca nu-i o colectie, ci o mica adunatura de timbre, stransa din plicurile alea pe care le gaseai la posta pe vremuri. Da’ ce treaba am eu? Sunt colorate, sunt ale mele si-s foarte frumoase, na!
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[/one_fourth]