Do you like it? Give it a Like! Apasa! Apasa! Apaasaaaa!

20 August 2016

Casa de departe e acasa

20 August 2016|

Ma amuzam la un moment dat ca aveam trei locuri – din trei orase, din doua tari – care erau pentru mine “acasa”. Ba chiar patru, tehnic vorbind, daca puneam la socoteala si casa in care am trait in copilarie si in care as mai fi putut sta, dar n-avea sens. Acum mai sunt doar doua (aproape trei, ca inca n-am terminat cabanuta aia), daca nu iau in considerare faptul ca eu ma simt “acasa” oriunde am periuta de dinti. Azi am ajuns la casa nr. 2. Berea – in frigider, mancarea – pe masa, scaunul – sub umbrela pe balcon, castelul – in departare. Atat.

The cooling after

19 August 2016|

Dupa ce am facut 8 ore si jumatate pe un drum de 450 km (#fuckyouromania) si inca doua pentru restul de 260 km, nu putea exista niciun LotD mai likable decat berea de la hotel. Pe care am primit-o desi programul restaurantului se incheiase. Cheers!

Cea mai instalatie

18 August 2016|

As putea sa-mi dau un doctorat in instalatii cu smecheria pe care am facut-o eu aici. Si, pentru ca nu ma cheama Ponta, proiectul imi apartine in intregime.
Ce vezi tu aici e o instalatie de acumulare a apei care va aproviziona tot ce-i necesar in baie. Cred ca i-am scos din minti pe angajatii de la Dedeman cautand racorduri, furtunuri, cuple si fitinguri care sa se potriveasca, dar se vede treaba ca n-am facut chestia asta de pomana. Ma rog, mai am de montat tevi si chestii, dar asta abia dupa ce ma intorc din vacanta. Ca merit!

The smart Doctor Watson

17 August 2016|

Eu cand am zis ca doar inteligenta artificiala o sa ne mai poata salva intr-o zi din prostia in care ne afundam ca specie, nu m-ai crezut. Ei, uite ca a inceput deja, cu niste cazuri individuale. Watson, un computer construit de IBM, a reusit sa diagnosticheze in 10 minute un caz rar de leucemie pe care toti medicii l-au ratat. Si nu-i singurul caz, ca japonezii de la institutul de Stiinte Medicale din Tokyo il tot intreaba pe Watson ba una, ba alta. Inca niste decenii si cred ca ar trebui sa ne pregatim sa lasam computerele sa ne conduca, noi oricum o facem prost de cateva mii de ani.

5 to 7

16 August 2016|

Ai putea sa stai intr-o relatie care nu se poate desfasura decat timp de doua ore pe zi? Cam cat timp? Ai risca sa pierzi tot incercand sa ai mai mult? Cam astea-s intrebarile in jurul carora se invarte actiunea, dar filmul e [despre] mai mult decat atat. E despre prejudecati, despre ce poti (sau nu poti) face daca iubesti, despre cat rezistam sa avem doar ce putem avea, despre viata asa cum se intampla ea de multe ori. Mi-a placut mult. 7.7.

Chef’s Table: Enrique Olvera

15 August 2016|

Probabil orice gastronomie, din orice parte a lumii, poate fi ridicata la nivelul urmator, ala de fine dining, numa’ inspiratie si talent sa ai. Enrique Olvera are, si il ajuta si bucataria mexicana de la el de-acasa, care nu duce lipsa de “materie prima”. Si nici de ingrediente speciale, gen praful de furnici, ca la Alex Atala, chestie care ii da puncte in plus in ochii mei.

The Long Mars

14 August 2016|

Desi n-au rezolvat multe treburi pe Pamantul asta Lung, autorii au extins povestea si mai departe, pe un Marte Lung. Care-i la fel ca Pamantul, cu o infinitate de iteratii, doar ca e pe orbita lui Marte, logic.
In timp ce oamenii continua sa emigreze de pe Pamantul “de baza” in alea paralele pentru ca Yellowstone explodat, pentru ca cenusa si pentru ca frig, unii dau o tura si pe Marte-urile paralele. Nu mult, doar cat sa gaseasca niste civilizatii martiene si s-o taie inapoi. Prilej pentru autori sa faca iar ce au facut si in prima carte, adica un jurnal de calatorie cam boooooring, chestie accentuata de nenumarate referinte [mult prea] detaliate la precedentele volume. Si tot ca in prima carte, abia la final se mai agita lucrurile, cu aparitia super-oamenilor. Iar avem, deci, “noi vs. ei”, ca asa suntem construiti, dar macar acum exista o speranta ca astia super-inteligenti o sa-i stearga de pe fata pamantului pe prosti.

Noua camera veche

13 August 2016|

Finally, am rezolvat temporar dilema care mi-a zanganit in cap constant in ultimele doua saptamani: sa-mi iau 6D-ul ala pentru care n-aveam bani sa-l iau, sa-mi iau ceva intermediar, ceea ce ar insemna sa dau niste bani pe langa aia pe care o sa-i dau pe 6D-ul pe care oricum trebuie sa-l iau la un moment dat, sau sa-mi iau pur si simplu un replacement? Ei bine, a venit replacement-ul, chiar cu un grip ca bonus (ceea ce inseamna ca acum am doua baterii + grip, adica autonomie infinita), case closed. Injur masiv norii din cauza carora nu vad Perseidele, dar asta e un alt capitol.

Chef’s Table: Dominique Crenn

12 August 2016|

Autumn has come with its cool breeze
Mellow serenades of colors licorice and orange
Where the broad ocean leans against the Spanish land
A gentle smell, oceanic, of yummy feeling
Sitting on top of the dune, feeling the beach sand under my toes
the half moon, silky and smoky
Woody and stone,
Nature rejoice, chasing childhood memories
Wrapped in a yellow blanket
Walking deep in the woods, as the snow might have something to spare
Birth which gives its morning mystery.
Where bird sing and are causing ripples in the nearby water
Dotting the fragrant flora
Autumn has come and full of sweet surprises.

Asta e un meniu. La Atelier Crenn. Pentru ca mancarea e poezie.

Si a propos de asta, o chestie care duce Chef’s Table mult dincolo de un documentar obisnuit si pe care am uitat s-o spun cu alte ocazii: nu e vorba atat despre mancare, cat despre oamenii care o fac.

Hoyo de Monterrey

11 August 2016|

Aeroportul din Beirut are unul dintre cele mai mari humidor-uri din lume, pe care evident ca n-aveam cum sa-l ratez in iunie, cand am fost pe acolo. E ca un muzeu cu vanzare, iti zic, si daca nu te tii tare, iti sar rapid din buzunar cateva sute de euro. Eu m-am abtinut, ca intrasem cu gandul clar de a cheltui doar lirele libaneze (destul de multe, de altfel) care imi ramasesera prin portofel, chestie pe care i-am si explicat-o rapid tipei care m-a preluat zambind de la intrare (fiind vorba de un muzeu, o sa-i spunem “domnisoara ghid”). A inteles ideea, nu s-a suparat ca nu ma apuc sa sparg milioane ca s-o ajut la KPI-urile pe vanzari din luna aia, ba chiar mi-a facut cadou si un cutter si o bricheta pe langa pachetul de Hoyo de Monterrey spre care m-a indrumat. De care am si uitat pana azi, cand l-am redescoperit cu imensa satisfactie in sertarul cu minuni. Si cine a stat tolanit cu un whiskey intr-o mana si cu un Epicure no. 2 facut manual in Havana in cealalta mana? Eu a stat.

Advertisment ad adsense adlogger