Do you like it? Give it a Like! Apasa! Apasa! Apaasaaaa!

31 October 2016

Muzeul sunetelor pe cale de disparitie

31 October 2016|

Nu doar diverse specii sunt pe cale de disparitie, ci si diverse sunete. Mai stii tu, de exemplu, cum suna un windows 95 la startup? Nu mai stii. Din fericire, niste oameni cu suflet mare s-au gandit sa faca un muzeu online in care sa depoziteze asemenea relicve sonore. Nu-s foarte multe deocamdata, dar probabil se mai aduna. Dragut. Si pentru nostalgici, si pentru curiosi.

Deja clasic, dar always amazing: camembert-ul meu cu dulceata de afine

30 October 2016|

Cred ca ultima data am facut brie pane, dar ideea e aceeasi. Atat numa’ ca acum am mai aruncat si niste nuci in farfurie, sa fie. Ca-s in perioada in care sunt atat de mandru de nucile culese, sparte si alese de insasi alteta mea regala, incat imi vine sa le pun in orice. Ma rog, de data asta cred ca ar fi trebuit sa le si prajesc un pic, dar nu mi-a trecut prin minte la timp. Data viitoare, ca am de gand sa mai repet reteta asta.

Surface Studio

29 October 2016|

Eu sunt arhi-satul de indivizii care continua sa sustina, pentru ca asa au auzit ei ca-i cool, ca iShit-urile sunt miezul din dodoasca. Si daca pe vremuri, cand windows-ul crapa fara sens cand ti-era lumea mai draga, mac-urile ofereau intr-adevar stabilitatea de sistem pe care o cereau mai ales mediile profesionale din zona grafica, acum nici asta nu mai e valabil: sunt doar niste chestii heavily overpriced pe care si le cumpara doar aia care – poate ma repet pe undeva – au auzit ca daca fac asta devin cool. Nu devin. Noul “cool” se cheama, mai nou, Surface Studio – care, daca ne uitam la specificatiile anuntate, urineaza cu bolta pe mac din orice pozitie si punct de vedere. Desigur, e pentru profesionisti, nu pentru iSheeps. Costa de la 3000 in sus, dar are toate mufele necesare, daca-ntelegi ce vreau sa zic.

Kill the Messenger

28 October 2016|

M-a luat o nostalgie dupa ce am vazut filmul asta. Pentru ca-i despre o vreme in care inca se mai facea jurnalism, iar vremea aia n-o sa se mai intoarca niciodata. Desi nici macar nu-i asa de indepartata, dimpotriva: am trait-o cam toti, chiar daca unii mai de aproape, altii din tribuna.

E povestea lui Gary Webb, care a dezvaluit cum CIA a folosit si stimulat traficul de droguri de pe teritoriul american pentru a finanta inarmarea gherilelor din Nicaragua. Si-a incheiat cariera cu dezvaluirea asta, pentru ca asa se intampla uneori: principiile costa mult. Dar merita, daca nu esti nevertebrat.
Il prinde bine rolul pe Jeremy Renner, si cred ca si asta contribuie la nota: 7.5.

De ce n-o sa se mai intoarca niciodata vremea aia? Pentru ca, dragi copii, jurnalismul a murit. La fel cum a murit si Gary Webb, la vreo 8 ani dupa ce a publicat “Dark Alliance”: sinucidere, cu doua gloante in cap.

Viata nu e ca-n filme. Feedback de la Client, imaginat de Matei Psatta.

27 October 2016|

Matei Psatta, de la Leo Burnett, s-a uitat la scurt-metrajul commercial The Escape, facut de BMW, si si-a imaginat (aproape inevitabil, as spune) cam care ar fi fost reactiile micului corporatist roman daca agentia ar fi propus asa ceva. N-am spus “micul corporatist roman prost” pentru ca ar fi fost un pleonasm. Nu te agita: era un pleonasm infiderent de nationalitate, pentru ca micul corporatist (si chiar si corporatistul mediu) n-are coaie nicaieri in lume; doar aia cu adevarat mari, care au perspectiva asupra fenomenului si rad de el in timp ce il perpetueaza pentru a-i tine pe aia mici si medii sub control, capata asemenea accesorii. Dar sa revenim: feedback-ul imaginar pe mail (update: trebuie sa-ti faci cont ca sa-l poti citi; nimic grav, dureaza 30 de secunde), care deja i-a ofuscat pe multi, e colosal de hazliu, daca n-ar fi colosal de trist. In timpul asta, BMW iese cu asemenea capodopere, iar altii fac reclame la “fortza”.

Journey to Mecca

26 October 2016|

Povestea pelerinajului lui Ibn Battuta e doar pretextul pentru a vorbi despre ce inseamna, de multe sute de ani incoace, drumul pana la Mecca si cel de dupa. Nici n-ar fi putut fi mai mult decat un pretext, pentru ca-i fizic imposibil sa ilustrezi in doar o ora drumul de un an si jumatate al unuia dintre cei mai importanti calatori ai istoriei, din Maroc pana in Arabia Saudita. Si, oricum, pelerinajul inseamna, de fapt, doua calatorii. Documentarul asta – cu Ben Kingsley pe post de narator – ofera doar a glimpse of it, cat sa te starneasca. Nu-i dau nota, dar face bine sa mai vezi din cand in cand cate o chestie de-asta.

Iar gogosi

25 October 2016|

Gogosi de-alea de mancat, nu de-alea de turnat. De mancat cu dulceata, preferabil de cirese amare, care-i cea mai dulceata dintre toate dulceturile din galaxie. Si na, acu’, daca am deschis borcanul, cred ca va trebui sa fac si niste clatite in curand.
N-am mai facut fotografii de data asta, au iesit identice ca alea de data trecuta (really, cum altfel ai fi vrut sa iasa?), poti sa salivezi uitandu-te la poza de atunci.

A 6-a civilizatie

24 October 2016|

Pfoaaaa, nici macar nu mai stiam daca e programat sau nu sa apara, ca eu inca n-am terminat nici Civilization V, sta nebagat in seama pe laptop de o vesnicie. Ceea ce nu inseamna ca nu m-a bucurat maxim vestea, avand in vedere ca e unul dintre jocurile mele preferate ever, alaturi de Heroes of Might and Magic. Ma rog, inca nu m-am obisnuit cu faptul ca nu mai pot sa pun un miliard de unitati stacked intr-o singura patratica, ca sa distrug inamicu’ printr-un blitzkrieg dragut, da’ ma descurc eu. E clar, trebuie sa termin 5-ul rapid.

Beca’s Kitchen

23 October 2016|

Fac ce fac si mai dau peste cate un blog care ma face sa salivez abundent. Cred ca o sa-mi pun o bavetica de-acum inainte cand mai intru pe net. Acum am descoperit Beca’s Kitchen si n-am mai plecat de pe el cateva zeci de minute bune. Iar tarta aia de fructe e ucigasa, trebuie neaparat s-o incerc, oricat de putin pasionat de dulciuri as fi, ca prea arata bine.

An evening in the hidden lair

22 October 2016|

Stii cum e sa ai, in ziua de azi in care o aprozareasa proasta decide ce ti-e bine si ce nu, un separeu doar pentru tine si pentru cine mai vrei tu (cu semineu, lemn, mobila veche, chestii, nu asaaa, la misto!), in care sa stii ca nu intra decat chelnerul si – mai ales! – in care sa poti fuma? Nu stii, ca ai lasat-o pe aprozareasa sa decida pentru tine. iti spun eu: mi-nu-nat!

Advertisment ad adsense adlogger