[three_fourth last=”no”]
…pe care daca ti le spune un neo-marxist, inseamna ca-s niste aberatii. Cam asa ar trebui sa se numeasca, de fapt, 23 Things They Don’t Tell You about Capitalism – a doua carte (si ultima, in ceea ce ma priveste) a lui Ha-Joon Chang pe care am hotarat s-o folosesc pentru a ma autoflagela.
De la un moment dat incolo chiar am inceput sa ignor toxicitatea unor asemenea idei si m-a pufnit rasul, de parca citeam o carte de desene animate cu nebuni, daca poti sa intelegi senzatia. Individul sustine cu subiect si predicat furtul intelectual, de exemplu – ca, ce pula mea, dupa mintea putina si fixa a marxistilor astia de rit nou, rezultatul efortului cuiva e bun al intregului popor, mai ales al lenesilor si incapabililor. In rest, in capul lui, solutiile-minune la problemele economice sunt alea care, daca ai trait vreodata intr-o tara comunista, te-ai prins ca-s dezastruoase: management de stat, impozite cat mai mari si protectionism sub toate formele posibile (dar fara ca regula asta sa se aplice in ambele sensuri, ma-ntelegi). Distractiv e ca Chang asta (care, groaznic, cica-i si profesor de economie) da de cateva ori ca exemplu – pozitiv, dupa parerea lui – Nokia. Ghinion, cam la un an dupa ce a terminat de scris, Nokia a aratat cata valoare au teoriile bravului marxist coreean, ajungand la un pas de faliment.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]


[/one_fourth]