In buna traditie crestineasca, azi n-am facut nimic. Da’ nimic, stii cum? Adica am facut totusi efortul de a merge dimineata pana in restaurant, ca sa ma bucur de un ou Benedict care ar face din orice mic-dejun o sarbatoare, dupa care m-am intors de unde plecasem si unde era bine. Si unde am si ramas. Pe principiul “fie ca sarbatorile sa va aduca in suflet…”.