Unul dintre motivele pentru care o sa fug din oraselul asta e ca aici e complet exclus sa gasesti vreodata, undeva, oriunde, ton proaspat (ma rog, cat de proaspat poate fi un ton intr-o tara care n-are iesire la ocean – you’ve got the point). Daca as gasi, as putea repeta superbetea de mancare pe care am zamislit-o intr-o zi (o superbete de zi, btw; as repeta-o toata, de fapt; la infinit) acum – oh, boy! – aproape 8 ani.
Neavand ton, trebuie sa-mi satisfac pofta de peste (neaparat oceanic, ala de apa dulce nu-mi place, cu mici exceptii) folosind ce gasim prin buyland (:P) . Tavalit prin tot felul de ierburi si asezat comod pe un delusor de risotto cu fructe de mare, iese o cina simpatica. Iar orele care urmeaza pot fi folosite pentru a termina sticla de vin.
P.S.: bai, indurare, da’ pana mi se micsoreaza stomacul la loc, s-ar putea sa mai vorbesc de mancare & related; ziceti merci ca mi-e prea lene (sau prea foame) ca sa mai fac si poze.
* n-am Alzheimer (nu oficial, cel putin), da’ pur si simplu nu mai tin minte ce am luat; cod? merlucius? anyway, ceva peste oceanic, gata filetat; sigur nu plictisosenia aia de pangasius.
