[three_fourth last=”no”]
Scumpa, al dracului de scumpa. Da’ bunaaa…
Acu’, sincer: nu stiu daca-i intr-adevar cea mai buna cafea din lume, cum ii merge vorba (n-am ajuns la acelasi nivel de cunostinte in domeniu ca in cazul berii, de exemplu – acolo ma pot pronunta cu autoritate… hahaha), dar sigur e una dintre cele mai bune.
Hm, si eu care aveam senzatia ca pentru alte chestii e renumita Jamaica…
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[three_fourth last=”no”]
“Amintiri despre jaf”, ar veni, desi titlul in engleza e Social Genocide. Oricum, se potrivesc amandoua.
Fimul – un documentar, de fapt – povesteste cum s-a construit in ultimul deceniu al secolului trecut dezastrul economic al Argentinei. E biased si nici nu avea cum sa fie altfel, avand in vedere ca e facut de Fernando Solanas, care si-a luat 6 gloante in picior la inceputul anilor ’90 din cauza ca il critica pe Carlos Menem. Pentru un roman, totul arata extrem de familiar, cu exceptia faptului ca la Buenos Aires fuga presedintelui cu elicopterul de pe acoperisul palatului se petrece la sfarsit, nu la inceput. Nota 7.1.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[/one_fourth]
[three_fourth last=”no”]
Cu “standing up”-ul se ocupa el, de restul ma ocup eu. Si, ca sa vezi ca nu-i dreptate in lumea asta, eu mai fac si “baut bere”, pe langa celelalte doua activitati. Sunt exploatat, cum ar veni.
“El” – ca n-am lamurit chestia asta inca – e Bobi Dumitras. Pe care nu l-am mai vazut pana azi, dar pe care s-ar putea sa-l mai vad. Ca-i glumet. Baiat bun, din Dorohoi.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[three_fourth last=”no”]
Mai intai, blues. Picurat usor in ureche, sa poti sa-ti vezi si de discutiile cu prietenii intre timp. Apoi, cover-uri. Mai tare, sa danseze lumea in jur. Tot prietenii, ca de asta-s prieteni. Si prietenii prietenilor. Si cei care ar putea fi intr-o zi prietenii prietenilor, mai stii? Azi, singura dilema e daca dupa berea asta mai merge o bere sau un vin.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[three_fourth last=”no”]
Am zis ca trebuie sa scriu, daca tot mi-am renovat blogul; iaca, scriu. Si pentru ca oricum ramasesem dator cu povestea mega-turneului prin Balcani & beyond, pe asta o scriu prima. O parte a textului era deja in drafts, dar astepta 1) sa fie gata faceliftu’ si 2) sa mai prelucrez cateva dintre fotografii, ca sa arate frumos.
Azi a aparut primul episod, cred ca arata frumos. Iar in zilele urmatoare or sa tot apara.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
Nu chiar a lu’ Butnaru-Butnaru, ci a lu’ butnaru.eu, care-i “parintele” astuia pe care te uiti in momentul de fata. Era si cazul sa-l remodelez un pic – saracu’, ii aparusera riduri de la ultimul update de design. Asa ca acum e ceva mai vioi, schema de culori a devenit mai “consistenta”, arata ok si pe ecrane de telefon/tableta. Mai ramane doar sa si scriu mai des – dar se rezolva si asta :-).
Powered by ON AIR, bineinteles.
Ce s-a intamplat acum doua zile la sectiile de votare din strainatate i-a enervat pe multi. Noi, astia cu mai mult de doi neuroni functionali, nu putem decat sa speram ca i-a enervat pe suficient de multi pentru ca in turul 2 sa-l trimita pe mincinosul ala patologic in pizda ma-sii.
Dupa cum tocmai am aratat, eu, daca ma enervezi, te injur. Dar sunt altii mai destepti decat mine, care te iau la misto. Intr-un mod elegant, cum a facut-o Dan Angelescu (cei care n-au facebook pot vedea textul pe site-ul Adevarul).
Singura problema ar putea fi ca, daca-ti iei doctoratul prin metoda copy/paste, s-ar putea sa nu intelegi cand te face prost unul care si-a luat doctoratul pe bune la Princeton. Si atunci, vii tot la mine sa te injur.
Ti-am mai zis, cred, ca-mi plac baietii de la fostul Cenzurat, actualmente Epic Show. Azi am mai ras un pic, dupa ce i-am descoperit facand misto de Radu F. Constantinescu si de textele lui penibile, bune de udat (vorba vine) prostutele care ofteaza “vaaaai, ce sensibil!”. Ma rog, nu ca ar fi greu sa faci misto de Raduca: tot ce trebuie e sa continui ce a inceput natura.
O replica mi-a placut in mod deosebit: “Radu F. e atat de siropos incat, atunci cand il citeste, lui Tudor Chirila ii cresc coaiele inapoi”.
Miile de oameni care au stat ore in sir la coada prin diverse orase ale lumii asteia ca sa voteze – ei mi-au placut azi.
Pentru ca nu s-au lasat impresionati de mizeriile inventate de sleahta pesedista pentru a-i tine departe de stampile. Pentru ca data viitoare o sa fie si mai multi, doar ca sa-si ia Monta o Puie. Si – mai ales – pentru ca ei au inteles ca, daca “te pisi pe el de vot” – cum isi scrisese o proasta pe tricou la un moment dat – nu inseamna decat ca i-ai dat voie glanetasului care voteaza cum ii zice ala care-i da o galeata si o sticla de ulei (sau glanetasului spalat pe creier de latrina 3, same shit) sa se pise pe tine.
[three_fourth last=”no”]
In da house of Cristi, adica in Chaplin’s, pentru cine stie. Unde au cantat niste baieti si fete cu titlu de serial TV (Life on Mars), acompaniati de multe beri si niste shot-uri.
As putea spune ca am sarbatorit victoria (cu 8-2 – iarasi, pentru cine stie), dar noooo: pentru mine victoriile la table sunt banalitati. Ha!
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
