Pentru Gyuri
Pare un pic aiurea sa spun “mi-a placut” atunci cand e vorba de disparitia unuia ca Ioan Gyuri Pascu, pentru care, pe vremea cand eram in liceu, stateam pana la miezul noptii de vineri ca sa-l ascult in cele 15 minute de pe programul 3, radio tineret parca se chema. Dar mi-a placut mult ce si cum a scris fosta lui sotie. Suna ca si cum ar fi fost scrisa dintr-o suflare, ca un strigat. Ca o eliberare. Plina de durere, plina de revolta fata ipocrizia mizerabila din jur (oare cei care au facut spectacol la tv in perioada asta or fi inteles ceva? ma indoiesc profund), si plina de iubire. Pentru Gyuri.