Aeroportul din Beirut are unul dintre cele mai mari humidor-uri din lume, pe care evident ca n-aveam cum sa-l ratez in iunie, cand am fost pe acolo. E ca un muzeu cu vanzare, iti zic, si daca nu te tii tare, iti sar rapid din buzunar cateva sute de euro. Eu m-am abtinut, ca intrasem cu gandul clar de a cheltui doar lirele libaneze (destul de multe, de altfel) care imi ramasesera prin portofel, chestie pe care i-am si explicat-o rapid tipei care m-a preluat zambind de la intrare (fiind vorba de un muzeu, o sa-i spunem “domnisoara ghid”). A inteles ideea, nu s-a suparat ca nu ma apuc sa sparg milioane ca s-o ajut la KPI-urile pe vanzari din luna aia, ba chiar mi-a facut cadou si un cutter si o bricheta pe langa pachetul de Hoyo de Monterrey spre care m-a indrumat. De care am si uitat pana azi, cand l-am redescoperit cu imensa satisfactie in sertarul cu minuni. Si cine a stat tolanit cu un whiskey intr-o mana si cu un Epicure no. 2 facut manual in Havana in cealalta mana? Eu a stat.