Ma cam enerveaza tipii de genul lui Dan Barber, care-o ard hip cu food sustainability, foie gras etic si alte bullshit-uri de genul asta (mai ales atunci cand nu-i ajuta nici fatza – asta e, sunt incorect politic si nu-mi pasa), dar trebuie sa recunosc ca farfuriile lui sunt un spectacol. Si de-abia astept sa ma uit la urmatorul episod din Chef’s Table.
Nu stiu cum am aflat de serialul asta, dar imi vine sa ma pup si sa ma bat in acelasi timp. Tocmai am vazut primul episod, in care e vorba despre (si cu) Massimo Bottura, a carui Osteria Franciscana trebuie neaparat vizitata si gustata cand mai ajung prin Modena, iar acum mor de foame. Am mancat in seara asta, dar dupa ce vezi asemenea minunatii in farfurii, inevitabil te simti ca si cum n-ai fi mancat nimic si vrei si tu acolo.
Pentru un pasionat de bucatarie, documentarul asta e unul dintre cele mai tari care puteau fi facute ever. Presimt ca o sa am mari probleme cu el.
