Ca sa nu zica lumea ca-s insensibil si nu particip cu trupul si cu sufletul la – vai, draga! – sarbatoarea iubirii (wtf?! cine a inventat tampenia asta de sintagma?!), am scris o scurta poveste de dragoste. Hehe, chiar mi-a placut cum a iesit. Si reactiile. Mai ales reactiile :))
Pentru unii – sau pentru majoritatea, habar n-am – Craciunul in familie e procedura obisnuita/fireasca, pentru mine e o premiera (copilaria nu se pune, ca pe vremea aia evoluam la exercitii impuse). Away from home, inconjurat de fete frumoase si destepte (my cousins, that is), talking small talk, enjoying a good meal and a [few] glass[es] of wine. Liked that.
O brad frumos, cum ar spune maghiarii, sau un brad frumos – daca ar fi sa ne luam dupa romani (da’ nu facem asa ceva, ca nu suntem nebuni). Brad din lemn de brad, nu prostii de plastic. Nu-i cel mai frumos, ca ala “cel mai frumos” a fost cu ani in urma, dar e foarte frumos. Si e al meu. Merry Christmas to myself.
O actiune misto. Atat de misto incat nu-i intamplator ca a fost organizata de singura companie aeriana americana cu aspect si comportament civilizat (de la United nu te-ai putea astepta ever sa faca asa ceva).
Care actiune nici macar nu cred ca a fost prea scumpa, dar care a atras atata atentie (si simpatie) incat sunt convins ca a avut un ROI mai mare decat orice spot publicitar pe care l-ar fi difuzat oriunde si oricand.