After Before Sunrise
Aparent (mai ales daca te iei dupa afis), o siroposenie. In realitate, nu chiar. Pe langa faptul ca are foarte mult dialog (din care siropul lipseste aproape cu desavarsire), arata pur si simplu ca o povestioara normala, fara feti-frumosi, ilene cosanzene, fapte eroice, declaratii roz, iubire inflacarata pana la adanci batraneti si or mai trai si astazi daca n-or fi murit. O povestioara normala, desenata frumos.
Carcotas cum sunt, un detaliu de pe la minutul 16:30 n-a fost pe gustul meu (cine se prinde despre ce-i vorba, primeste un premiu), dar tocmai imperfectiunile, alaturi de scene ca aia din magazinul de discuri, de exemplu, si de dialogurile despre care vorbeam mai devreme, fac filmul sa arate foarte natural si “traibil”. Atat de traibil incat cred ca l-am trait deja. Bucati din el, sigur.
Filmul e facut in in 1995 si a mai fost urmat de inca doua – unul in 2004, celalalt in 2013. Interesant e ca, din cate inteleg, povestile chiar respecta distantele astea temporale. To be continued, deci.