Linklater – Like of the Day

After Before Sunset

16 April 2014|Tags: before sunrise, Ethan Hawke, film, Julie Delpy, Linklater|

Ziceam ca “Before Sunrise” e incarcat de dialoguri, dar continuarea il bate la capitolul asta. Practic, tot filmul e un dialog pe care cei doi il poarta in timp ce traverseaza Parisul, amintirile si pe ei insisi. ~~Din cauza~~ Datorita chestiei asteia, finalul m-a surprins nitel, parca a venit prea repede (dar nu, chiar trecusera 80 de minute).

Si legat tot de asta, Delpy si Hawke merita o bulina in plus pentru cadrele trase “dintr-o bucata” – sunt bucati lungi de cateva minute in care cei doi bantuie pe stradute si vorbesc (din nou, foarte natural) tot felul de chestii, iar filmarea e facuta cu o singura camera.

Primului film i-as da 7.8, astuia paaaarca o idee mai putin, fara sa-mi dau seama exact de ce. Dar nota e tot una mare, 7.6. Pentru ca inteligenta e foarte, foarte sexy.

After Before Sunrise

13 April 2014|Tags: before sunrise, Ethan Hawke, film, Julie Delpy, Linklater|

Aparent (mai ales daca te iei dupa afis), o siroposenie. In realitate, nu chiar. Pe langa faptul ca are foarte mult dialog (din care siropul lipseste aproape cu desavarsire), arata pur si simplu ca o povestioara normala, fara feti-frumosi, ilene cosanzene, fapte eroice, declaratii roz, iubire inflacarata pana la adanci batraneti si or mai trai si astazi daca n-or fi murit. O povestioara normala, desenata frumos.
Carcotas cum sunt, un detaliu de pe la minutul 16:30 n-a fost pe gustul meu (cine se prinde despre ce-i vorba, primeste un premiu), dar tocmai imperfectiunile, alaturi de scene ca aia din magazinul de discuri, de exemplu, si de dialogurile despre care vorbeam mai devreme, fac filmul sa arate foarte natural si “traibil”. Atat de traibil incat cred ca l-am trait deja. Bucati din el, sigur.

Filmul e facut in in 1995 si a mai fost urmat de inca doua – unul in 2004, celalalt in 2013. Interesant e ca, din cate inteleg, povestile chiar respecta distantele astea temporale. To be continued, deci.