Faptul ca-i previzibil in sens hollywoodian nu-l face mai putin enjoyable. Mai ales ca Bradley Cooper isi construieste foarte bine personajul (nici Sienna Miller nu-i rea deloc, mind you), si mai ales ca unele chestii imi amintesc de istoriile lui Anthony Bourdain, care sunt convins ca l-au inspirat un pic pe scenarist. Iar daca iti mai si plac povestile astea cu oameni care se invart prin bucatarie si deseneaza farfurii-spectacol, iese de un 6.7 lejer, oricat de isterizati ar fi aia de la Rotten Tomatoes.