Aveam o brutarie la coltul blocului. Una mica, deloc sofisticata, unde niste tanti faceau paine o paine buna pe care, in 80% din cazuri apucam s-o cumpar calda chiar si la orele la care ma trezeam eu. Adica inclusiv seara, de exemplu. Intr-o buna zi, hopa!, a aparut pe usa un afis cu “inchis”, iar pe geamuri niste hartii, stii cum e cand renovezi un spatiu. O vreme, am sperat ca doar varuiesc oamenii aia sau ceva, dupa care il redeschid. Dupa doua luni, mi-am pierdut speranta. Ei bine, dupa o jumatate de an, azi l-au redeschis. Sub forma unei super-brutarii, super-cofetarii, cu mese si vitrine si lemn si stuff, dar cu aceleasi preturi imposibil de mici pe care le aveau si inainte. Mi-am luat instantaneu o placinta cu branza. Oh, boy, how I missed that! And I’m wonderfully happy.