[three_fourth last=”no”]
Si cu ea, ca si cu Bobi, schimbasem doar doua mesaje acum niste ani, in acelasi eRepublik. Asa, si? Dupa 10 minute vorbeam de parca fusesem colegi de generala. Dupa doua ore, gasisem deja primele 40 de cuvinte comune in romana si macedoneana si incepeam sa inventam altele noi, desi romana cica suna ca o japoneza cu sh, tz si alte sunete ciudate. Dupa 4 ore, incercam sa ramanem seriosi cand, din nou, eram lasati sa vizitam chestii fara sa platim bilet. Dupa 7 ore, ea si prietenele ei impingeau – razand in hohote, intr-o paranteza fie spus – masina care alunecase intr-un santulet spre care tot ele ma dirijasera. Dupa 12 ore inca nu ajunsesem acasa. Avea sa se intample dupa vreo 14-15, undeva dupa 6 dimineata.
Pentru astea doua zile (mult prea putine, dar atunci cand mi-am programat turneul n-aveam de unde sa stiu ca o sa ma bucur de such amazingly warm welcomes), Macedonia mi-a intrat adanc la sufletel. Iar Ohridul o sa fie extrem de greu de egalat in plimbarea asta.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[/one_fourth]
