Asta-i dilema ungurilor de Craciun, ma gandesc. Important insa e ca-i frumos. Al meu. Printre altele pentru ca-i mic, iar eu aveam decoratiuni cat pentru unul mare, ceea ce inseamna ca l-am umplut. Si mai e si viu, adica in ghiveci, ca poate supravietuieste si il plantez la primavara. Ceea ce inseamna ca o sa-l tin decorat pana in primavara, ha!
Rad cu lacrimi de cateva minute bune. Nu, nu datorita pretului, ala e de plans, ci pentru ca m-am apucat sa citesc review-urile. Astept si eu unul cu “achizitie verificata”.
Ca sa nu zica lumea ca-s insensibil si nu particip cu trupul si cu sufletul la – vai, draga! – sarbatoarea iubirii (wtf?! cine a inventat tampenia asta de sintagma?!), am scris o scurta poveste de dragoste. Hehe, chiar mi-a placut cum a iesit. Si reactiile. Mai ales reactiile :))
O brad frumos, cum ar spune maghiarii, sau un brad frumos – daca ar fi sa ne luam dupa romani (da’ nu facem asa ceva, ca nu suntem nebuni). Brad din lemn de brad, nu prostii de plastic. Nu-i cel mai frumos, ca ala “cel mai frumos” a fost cu ani in urma, dar e foarte frumos. Si e al meu. Merry Christmas to myself.
