Am zis, iar astazi a fost. De fapt, era si inainte, doar ca aveam eu o lampa de control anemica, al carei bec nu stralucea suficient cat sa-l vad ziua-n amiaza mare. Dar tot raul, spre bine: cu ocazia participarii echipei de experti am scapat de perspectiva efectuarii unei legaturi cupru-aluminiu si, in plus, am putut sa-mi si infoi penajul la auzul laudelor primite pentru aplicarea exemplara a normativului I7/2011. De care sunt convins ca tu nici n-ai auzit, ha!
Dupa cum stii, anu’ trecut am pus o cutiuta de lemn pe o bucata de pamant. Ei bine, a venit vremea (in sensul ca s-a incalzit, in sfarsit!) sa transform cutiuta intr-o cutiuta locuibila. Dar inainte sa trecem la operatiunile propriu-zise, trebuie sa trecem prin niste etape pregatitoare, dintre care una vitala e sa aduc curentul electric de la drum pana la santier. Bun, cu santul am rezolvat problema relativ simplu: am platit un om sa-l sape. Da’ stii bancul cu nebunu’ care tragea dupa el o sfoara prin curtea spitalului, medicul il intreaba “de ce tragi, bai, sfoara aia?”, iar nebunul raspunde “da’ ce-ai vrea, s-o imping?”. Fix din filmul asta am fost eu azi, impingand 30 de metri de cablu (CYYF 3×4, cum scrie la normativ, ca sa n-avem discutii) printr-un copex.