The Martian
Ca are cateva inadvertente, cateva chestii care probabil forteaza fizica si cateva imposibilitati (si aici ma refer la insubordonarea unora dintre angajatii NASA, care-i mult mai putin plauzibila decat crescutul cartofilor pe Marte), e destul de putin important. Pana la urma, e un fel de SF, ce-ai vrea? Important e ca a rezultat un filmulet ok, care pe ansamblu chiar lasa impresia ca s-ar putea intampla la un moment dat, cu plus/minus. Comandanta nu mi-a placut – ca nu-mi place mie de ea in general, iar modul in care a jucat acum n-a reusit sa-mi schimbe impresia – dar Matt Damon e relaxat. Poate prea relaxat avand in vedere circumstantele, dar practic pe psihicul lui se sprijina tot filmul, asa ca trebuie sa acceptam ideea; daca ar fi avut niste neuroni mai crizati, actiunea s-ar fi terminat dupa 10 minute, cand a descoperit ca-i singur pe o planeta pustie, la j’de milioane de kilometri de concetatenii lui. Si mai sunt cativa simpatici prin film, plus imagini de poster. Ii dau 7.7.
