[three_fourth last=”no”]
Parca-i cam devreme sa stabilim clasamentele pe 2015, dar fotografiile chiar sunt cool. Aproape ca n-am stiut pe care s-o aleg, ca imi place si aia cu babuta, singurul om din univers care se mai uita la lucruri prin proprii ochi, nu prin ecranul telefonului, si aia cu saracu’ om care si-a umplut casa de fete pana i s-a trezit si lui cromozomul x, si aia cu foca emotionata. Pana la urma, am pus fotografia asta facuta complet din greseala, ca a iesit absolut perfect. Da’ vezi ca tipele din dreapta sunt singurele care nu se sperie, ci se amuza?
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[three_fourth last=”no”]
Daca tot am inceput acum vreo luna si ceva cu retelele dedicate fotografiilor, atunci hai sa continui, mi-am zis. Asa ca mi-am facut cont si pe 500px. N-am pus decat cateva fotografii deocamdata, dar mai urmeaza. Mai ales ca m-a cam socat deja cati indivizi – dintre care multi au ei insisi fotografii pe care le invidiez – au dat like si ce se mai da acolo.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[three_fourth last=”no”]
Pai nu era pacat de toate fotografiile alea sa stea cuminti si cvasi-nestiute (mai ales ca n-am mai apucat sa lucrez la gabrielbutnaru.ro de o vesnicie – hmmm, trebuie sa fac ceva in privinta asta, btw)? Ba era. Asa incat am reusit intr-un final, la un secol de cand mi-am propus chestia asta, sa-mi fac un cont pe Instagram. E un pic ciudat, ca trebuie sa gandesc altfel incadrarile pentru formatul asta patrat, dar m-oi descurca eu. Stai pregatit, ca apar in curand si primele creatii.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[three_fourth last=”no”]
De o suta de ani ma tot coiesc sa-mi iau o telecomanda (ma rog, un intervalometru) pentru aparatul de fotografiat, ca sa nu-mi mai apara noi fire de par alb atunci cand trebuie sa fotografiez ore in sir dintr-o pozitie fixa (stele, de exemplu). Azi, intr-un final, am si reusit sa fac asta, chestie care ma umple de satisfactie. Obiectul e asta din dreapta, l-am testat deja, isi face la fix treaba pentru care-i construit, si mai e si de cel putin doua ori mai ieftin decat chestiile similare pe care le gasesti in Romania. Si daca tot m-am plimbat vreo cateva ore pe amazon, am mai pus in pachet si un cablu adaptor pentru Canon-ul 6D
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[/one_fourth]
[three_fourth last=”no”]
Fotografiile cu subiecte militare au ceva aparte. Cel putin pentru noi, baietii. Sau, ok, pentru noi, baietii cu coaie. Iar daca mai sunt si facute fix in fractiunea aia de secunda in care iese proiectilul de pe teava, devin de-a dreptul spectaculoase. Ca tre’ sa ai ori o tona de noroc, ori o tona de skill ca sa prinzi “din mana” momentul cu pricina (cam cum mi s-a intamplat mie aici).
Pe langa fotografia de mai sus, am mai gasit adunate intr-un singur loc inca 64.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[three_fourth last=”no”]
Ca danseaza pe muzica, asaaa, daca-ntelegi ce vreau sa zic. Si-s ok de urmarit seara, preferabil de pe una dintre terasele de sus, cu un ceai in fata si cu prieteni alaturi.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[three_fourth last=”no”]
Cat pe ce sa nu se mai vada nici mama skyline-ului din cauza furtunii de nisip. Dar, pana la urma, n-a fost chiar asa de rau, ca a rezultat un efect de glow simpatic. Nisipul inghitit se pune la “daune colaterale”.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[three_fourth last=”no”]
Pe vremuri, erau cele mai inalte cladiri din lume. Acum nu se mai pot lauda decat cu titlul de “cele mai inalte turnuri gemene din lume”. Ceea ce nu le face sa fie insa mai putin stralucitoare si sa tasneasca in sus mai putin vioi, fix din mijlocul “estuarului noroios” (ca asta inseamna “Kuala Lumpur”). Care nu-i deloc noroios, dar asta-i o alta poveste.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[three_fourth last=”no”]
Stii poza aia care iti apare cand cauti “templu bali” pe google? Asta e.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
