[three_fourth last=”no”]
Ieri n-am apucat sa ma bucur de ea, ca mi-a fost distrasa atentia in mod dramatic. Dar azi am avut timp sa studiez in detaliu “jucaria pentru baieti” intitulata AK-105. Full metal, pat rabatabil, cele trei kilograme si jumatate se simt solid in mana, abia astept sa fug in padure ca sa le trag inamicilor niste bilute de plastic in cap.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[three_fourth last=”no”]
Patru de zece pentru patru ori zece.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[three_fourth last=”no”]
Altfel spus, intrebarea pe care si-a pus-o Philip K. Dick acu’ aproape 50 de ani
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[three_fourth last=”no”]
Chestia care mi-a facut azi mintea sa ramana fixata intr-o directie suna cam asa: Europa – America de Sud / America de Nord – Europa, 130 euro. Avion, bineinteles. Si nu low-cost, sa ne fie clar, ci cu Iberia. Nu stiu cum rezolv problema vizei de State, da’ imi curg balele uitandu-ma la frumusetea asta de pret. Mai ales ca prima parte a traseului poate fi multiplicata de n ori, daca te amuza sa traversezi oceanul dintr-o parte in alta pana ametesc politistii de frontiera. Sau daca te amuza sa acumulezi mile peste mile – iar la un pret de sub un cent/mila, pe mine ma amuza teribil.
Ca tot ziceam intr-o zi despre nimuricii care se auto-intituleaza “flight hackers” fara sa aiba habar cu ce se mananca treaba asta.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[three_fourth last=”no”]
De o suta de ani ma tot coiesc sa-mi iau o telecomanda (ma rog, un intervalometru) pentru aparatul de fotografiat, ca sa nu-mi mai apara noi fire de par alb atunci cand trebuie sa fotografiez ore in sir dintr-o pozitie fixa (stele, de exemplu). Azi, intr-un final, am si reusit sa fac asta, chestie care ma umple de satisfactie. Obiectul e asta din dreapta, l-am testat deja, isi face la fix treaba pentru care-i construit, si mai e si de cel putin doua ori mai ieftin decat chestiile similare pe care le gasesti in Romania. Si daca tot m-am plimbat vreo cateva ore pe amazon, am mai pus in pachet si un cablu adaptor pentru Canon-ul 6D
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[/one_fourth]
[three_fourth last=”no”]
Ca sa-i trollezi pe francezi, e suficient sa le vorbesti de razboi. Fiind poporul care a inventat oglinda retrovizoare la tancuri ca sa poata vedea si ei linia frontului, e usor de inteles ca nu-s tocmai in largul lor pe subiectul asta. Singurul mai de Doamne-ajuta dintre toti cei care au trait pe teritoriul ala de la maimuta incoace a fost Napoleon. Atat numa’ ca si el si-a cam furat-o de vreo doua ori, a doua oara grav, acum fix 200 de ani, la Waterloo. Oameni cu umor fin (ca numai daca stii sa razi poti sa stai fara guvern un an si jumatate si sa te cam doara-n cur de chestia asta), belgienii s-au gandit sa aniverseze comemorarea francezilor cu o moneda speciala. Au vrut sa faca una de 2 euro, ofticosii de la sud bineinteles ca s-au opus, asa ca au facut una de 2.50 euro, pentru care n-au mai avut nevoie de aprobari. Absolut genial.
Btw, daca am vreun rezident belgian printre cititori, sa stie ca as vrea si eu o moneda de-aia, in cazul in care o primeste ca rest la delhaize.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[three_fourth last=”no”]
O lada, adica. Pentru ca-i vorba de bere (d’oh!). Nefiltrata, facuta – sa-i zicem – artizanal, cam pe acelasi tipar ca Zaganu ala de l-am baut acu’ vreo doua-trei saptamani, da’ mai amara, cam cum era Zimca pe vremuri. Si cu ocazia asta imi dau seama ca ca denumirea “Zimca” venea, probabil, de la zimbrul carpatin. De data asta au intitulat-o, mai simplu, Nemteana. Ca sa se stie clar.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[three_fourth last=”no”]
Pentru pasionatii de astronomie, ideea pusa in practica de Vodafone Spania e pur si simplu geniala: basically, oamenii au legat patru observatoare de un site pe care cetateanu’ sa vada luna HD, live. Si nu doar live, ci si la cerere! – adica puteai sa ceri ca telescopul sa fie indreptat spre o anumita zona a lunii, ca te interesa pe tine teribil sa vezi ce se intampla in craterul x, iar astronomii iti ascultau dorinta si-ti faceau pe plac. Simpatic tare.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[three_fourth last=”no”]
Ma doare fix la 10 metri in spate de infractorul recidivist Nastase: un bombonel care s-a visat stapanul unei tari, nu i-a iesit strategia, s-a zgariat pe gat si a intrat la categoria “si altii”, daca nu punem la socoteala faptul ca ar fi putut cstiga titlul “miss Rahova” inainte sa ajunga si Meme pe acolo. Tot la 10 metri in spate ma doare si de Banciu: o alta minuscula nulitate care incearca sa devina importanta bazandu-se strict pe violenta de limbaj fara discernamant si fara motiv, la fel ca mizeria aia spagatista de la latrina trei.
Dar ca sa te lamuresc de ce am ajuns azi sa scriu chestia asta la LotD: bai, daca-i lasi suficient de mult in pace, toti astia care au incercat ani in sir sa para sofisticati si eleganti isi arata adevarata fata. Iar fostul detinut N0049 tocmai a facut asta ieri (nu dau link, ca nu vreau sa-mi jignesc baza de date). Nici macar nu-l prinde limbajul, desi si-ar dori sa fie si el un pic golanas, da’ reuseste sa demontreze ca poti scoate omul din sat, dar satul din om mai greu. Mai ales daca satul se cheama Hanul de Pamant, comuna Tartasesti.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[three_fourth last=”no”]
O sa ma injure spaniolii, da’ tot zic: in mintea mea, paella e un fel de shaorma pe baza de orez. Cu de toate, ca asa-i procedura: scoicutze, crevetzei, calamarutzi, niste dovlecei taiati fin, niste mazare (paella dacica probabil se face si cu zarzare, branza si viezure, da’ n-am incercat inca), bineinteles un pic de usturoi, ceapa, rosii, plus piper si supra-bineinteles sofran. Si daca-i cu de toate, toata am mancat-o. Cu un vin rosu – intamplator, tot spaniol – alaturi, la care inca lucrez.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
