[three_fourth last=”no”]
Am reusit sa intru in posesia cartii dupa o adevarata epopee, cu o comanda gresita, una corecta facuta dupa 5 minute, hai s-o anulam pe prima, ooops! am anulat-o pe a doua, prima a ajuns dar evident ca o trimitem inapoi, vedeti ca v-am mai trimis un mail acum cateva zile, gata, promitem ca se rezolva in doua zile. Noroc ca baietii si fetele de la Curtea Veche sunt simpatici/simpatice si vorbesc frumos la telefon, n-am reusit sa ma supar pe ei. Iar cartea pana la urma chiar a ajuns in posesia mea, cu semnatura autorului pe ea cu tot. Sper sa fie singurul autograf pe care mi-l da.
De citit, am citit-o pe loc, daca pot sa spun asa. E o lectura usoara, dupa cum probabil stii deja de pe feisbuc, iar omuletul scrie fluent si hazliu, paginile zboara una dupa alta fara sa-ti dai seama. Iar in spatele lor sta un simpatic, pe care sper sincer sa nu-l strice vreodata celebritatea. Sau sistemul.
Intr-un fel, am avut senzatia ca a-i cumpara cartea e echivalent cu a face o donatie catre un ONG: la fel cum ajuti ONG-ul ala sa faca ceva bun pentru o bucatica de societate, in cazul asta il ajuti pe Marian Godina sa se pastreze la fel de simpatic si de curat ca pana acum si, prin asta, sa faca ceva bun pentru o institutie care, desi s-a schimbat mult in bine in ultimele decenii, inca mai contine dinozauri care ii tulbura imaginea.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[/one_fourth]
