Toggle SlidingBar Area

Philip K. Dick

Home/Tag:Philip K. Dick

February 2016

Omul din castelul inalt

13 February 2016|Tags: , , |

[three_fourth last=”no”]
Categoric, Omul din castelul inalt e cartea care mi-a placut cel mai mult dintre cele scrise de Philip K. Dick, si asta in conditiile in care celelalte chiar mi-au placut.
Foarte simpatica istoria alternativa construita pornind de la ideea ca Al Doilea Razboi Mondial a fost castigat de germani si japonezi (well, si de italieni, dar n-are cum sa nu te pufneasca rasul cand te gandesti la asa ceva), alternativa peste care omu’ picura, ca de obicei, prilejuri de filozofie. Japoneza, eventual.
Daca esti ca mine si preferi un ebook in loc de un tenculet de hartii (nu de alta, da’ parca-i mai simplu sa pleci in vacanta cu 1000 de carti care cantaresc in total 200 de grame), pune-o pe kindle. Si n-o lasa sa stea acolo degeaba.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]


[/one_fourth]

January 2016

Ubik

31 January 2016|Tags: , , , |

[three_fourth last=”no”]
Cred ca am mai zis asta: ce-mi place mie la Philip K. Dick e ca SF-urile lui sunt se petrec “azi”; cadrul e cel “de azi” (ma rog, de prin anii ’60 – ’70), vietile personajelor se desfasoara in general in parametrii aia, foarte natural, si abia peste covorul asta vin chestiile SF.

Ubik (pe care o gasesti si ca ebook in romana) e considerata, si pe buna dreptate, una dintre cele mai bune carti ale lui. Povestea reuseste sa se rastoarne la un moment dat fix cu fundu-n sus, dupa care aproape ca se mai rastoarna o data (sau nu? te lasa sa te gandesti si singur), fix imediat dupa ce descoperi ca Ubik-ul care apare in toate reclamele de pe parcurs nu e un produs bun la toate, ci pur si simplu “tot”-ul. Nice. Asa ca nu pun capat seriei lecturilor PKD, ca mai am una pe aici.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]


[/one_fourth]

Timpul dezarticulat

20 January 2016|Tags: , , |

[three_fourth last=”no”]
Incepe sa-mi placa din ce in ce mai mult despre Philip K. Dick, desi s-ar putea spune ca numele nu-l ajuta prea mult. Tocmai am terminat Timpul dezarticulat si aproape ca m-am apucat deja de urmatoarea. Substanta M e un episod dintr-un alt film (foarte bun si ala, dupa cum povesteam aici la vremea respectiva), dar omul e creator de SF, si inca unul bun. Acum nu doar ca m-a tinut in intuneic trei sferturi de carte, dar a mai si rezolvat dilema intr-un mod credibil (pentru un SF, that is); plus ca n-a facut o poveste care are doar un cap, o coada si atat: daca te uiti un pic sub ea sau dincolo de ea, s-ar putea sa vezi si niste lucruri [etern valabile] despre oameni si societate.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]


[/one_fourth]

October 2015

Substanta M

30 October 2015|Tags: , , |

[three_fourth last=”no”]
Inca de la inceput am avut senzatia ca Philip K. Dick era fumat tare cand a scris-o. Ca n-ai cum sa umpli o carte cu dialoguri intre personaje care, aproximativ fara exceptie, trag pe nas fara sa fii si tu in starea aia, ca sa poti prelua coerent lipsa de coerenta a ideilor din propozitii. Mai nasol e ca, de pe la pagina 30, incepi sa crezi ca trebuie sa fumezi si tu ceva ca sa pricepi. Dar poti sa te abtii, ca pana la urma pricepi. Ii pricepi. Iar daca totusi nu, la urma iese autorul din carte si iti explica ce-i cu povestea asta trista scrisa misto.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]


[/one_fourth]

Advertisment ad adsense adlogger