[three_fourth last=”no”]
Si tot din jungla in care se gaseste cafeaua aia procesata de mangusta provine si ceaiul de lemongrass pe care mi-am adus aminte sa-l testez azi mai pe indelete. Acrisor, bunut tare. Poate-l amestec intr-o zi cu ala de goji, sa vad ce minunatie iese.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
Asta-i dilema mea incepand de azi. Din cauza ca Rooibos-ul Chocolatier despre care va ziceam acum ceva vreme s-a terminat (asa ne ducem toti, nu?), trebuia sa-l inlocuiesc cu ceva. Problema a aparut in momentul in care nu l-am inlocuit cu un alt ceai, ci cu doua. Primul e tot un Rooibos, al doilea e un ceai de fructe, pe care nu l-am luat pentru ca e la moda goji-ul asta, asa cum poate v-ar trece prin cap, ci pentru ca miroase demential. N-as putea sa spun ca-l prefer pe unul in detrimentul celuilalt, iar chestia asta ma confuzeaza de fiecare data cand pun apa la fiert. Data viitoare iau un singur fel, am zis!
Nu eram un mare fan al ceaiului rosu, dar am ajuns sa-l prefer pentru ca n-are cafeina deloc si pot sa-l beau in cantitati industriale. Plus ca daca e varianta din titlu, care contine aromele mele preferate pe segmentele whisky, respectiv ciocolata – that is, whisky irlandez si ciocolata neagra – papilele si receptorii mei olfactivi sunt foarte happy. Curge linistit in zilele in care n-am chef de bere.