[three_fourth last=”no”]
Multumita prietenului Tarky, am vazut azi mostrele astea absolut geniale de street art. Pentru ca da, asta e arta. Asta, nu cacaturile pe care le descopar mazgalite pe diversi pereti din oras de baietasi care n-au avut acuarele cand erau mici.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[three_fourth last=”no”]
Copilul e copil, da cu markeru’ aiurea pe hartie. Da’ cand peste mazgaleala copilului se suprapun creativitatea si culorile mamei, rezultatul e foarte-foarte simpatic. Mie nu mi-ar fi trecut prin cap ca din aiureala aia din stanga ar putea iesi tabloul din dreapta. Bine, n-am fost niciodata un mare meserias in ale desenului, da’ totusi.
Foto credits: Ruth Oosterman
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[/one_fourth]
[three_fourth last=”no”]
De fapt, aproape ca nici nu se pot numi “drawings”, ci “photos”. Ma fascineaza definitiv cum reuseste fata asta sa redea figurile oamenilor folosind niste creioane colorate. Ma uit de o jumatate de ora la clipurile postate pe contul ei de YouTube si ma gandesc ca pentru ea aparatul foto e un accesoriu complet inutil. Great work indeed.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[/one_fourth]
Eu, in facultate, mi-am stors creierii vreo doua semestre ca sa fiu in stare sa recunosc autorul unei picturi dintr-o privire, asa cum ne cerea proful la examen. Cu un succes indoielnic, intr-o paranteza fie spus. Pe vremea aia inca nu descoperisem hint-urile de aici, altfel as fi luat si eu niste note mai civilizate.
