Pe coclauri, dupa amoniti

1 July 2014|

Sau pur si simplu pe coclauri, ca amonitii nu stau ca prostii pe sosea, sa-i culeaga tot trecatoru’. Legenda spune ca in Parcul Natural Lessinia, care-i undeva la nord de Verona, prin paleozoic molustele se balaceau fericite in apele marii care pe vremea aia urcau cam cu 1000 de metri mai sus decat azi. Dupa o vreme, inevitabil mureau, probabil tot fericite, transformandu-se apoi in fosile ingropate in sedimentele care azi alcatuiesc muntii si dealurile din zona. Aceeasi legenda spune ca daca dai cu ciocanelu’ in stanca, ai sanse sa descoperi zambetul unei fosile de amonit. Atat doar ca n-ai voie sa dai cu ciocanelu’, pentru ca-i parc natural. Si b), ca sa iti sporesti sansele, trebuie sa urci mai sus, pe potecuta – chestie care e dificila atunci cand ti-e lene. Gasesti, e drept, pe alocuri, straturi alcatuite din milioane de resturi de scoici. Dar alea nu zambeau, probabil nu erau foarte fericite. Una peste alta insa, cu amoniti sau fara, a iesit de-o plimbare relaxa[n]ta prin natura.