[three_fourth last=”no”]
I almost cried today. Atat de frumos e.
Soseaua e cea mai inalta din Alpii estici si a doua din tot lantul muntos (ajunge pana la 2758 m, cu doar 12 m mai jos decat Col de l’Iseran), iar “spectaculoasa” e un adjectiv foarte, foarte mic pentru ea. Poate doar daca-l repeti de 75 de ori, cate o data pentru fiecare “ac de par”.
Am mai incercat acum doi ani sa merg pe traseul asta, dar a trebuit sa abandonez ideea dupa cateva ore de ploaie torentiala si stanci cazute pe sosea. Acum am stat in Italia 9 zile dand refresh pe un site cu prognoze meteo detaliate, si eram dispus sa mai stau oricate, pana apareau multe iconite cu soare in tabel. Au aparut si, intr-adevar, vremea a fost de exceptie, inclusiv sus, unde nametilor de pe marginea strazii nu le pasa ca in calendar scrie “iulie”.
Peisajul, cu toate crestele din jur, cu albastrul de deasupra, cu paraiele, torentii si cascadele de ici-colo si cu panglica de asfalt care se rasuceste sub tine, trebuie vazut, atins, respirat. Cuvintele si fotografiile nu-s suficiente.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[/one_fourth]
