Salmugra

13 December 2015|

Am asa, un soi de nostalgie amuzata atunci cand citesc o carte scrisa in URSS pe vremea in care autorii, fie pentru ca li se cerea, fie din convingere daca erau mai prostuti, fie ca sa fie siguri ca trec de cenzura, bagau in text cate ceva “de bine” despre oranduire. Nostalgia vine din faptul ca, in copilarie, unele dintre primele carti pe care le-am citit – mai ales SF-uri – veneau de la rasarit, ca sa zic asa, iar multe mi-au lasat in memorie pana azi o senzatie placuta, chiar daca nu-mi mai amintesc despre ce era vorba in ele (imi amintesc totusi de una cu niste copii care raman inzapeziti undeva prin Ararat si supravietuiesc o iarna acolo, cred ca am citit-o de vreo trei ori, ca imi era simpatica, trebuie s-o caut).
Salmugra n-am citit-o in copilarie, dar am rezolvat problema acum. Iar povestioara (ca-i o povestioara, nimic extrem de profund sau de complicat), daca treci peste faptul ca personajul principal, de exemplu, citeste in Pravda despre “dusmanii poporului coreean” (hahaha, noroc ca nu citeste multe asemenea chestii, cel putin nu in carte), e un SF simpatic.