Poti sa canti la ele, da?
Nu stiu prin ce combinatie de sinapse mi-am amintit de reclama asta, da’ iar m-am uitat la ea razand.
November 2013
Negociation skills
Daca nu poti s-o invingi, convinge-o sa ti se alature. Daca nu poti nici asta, esti un loser, ca majoritatea (din spotul asta si, unfortunately, din univers). Heineken (nu-mi place berea, da’ reclamele sunt misto) arata diferenta dintre tine si un winner. Sau, daca esti de partea cealalta a baricadei, diferenta dintre enervante si femei care inteleg dorintele colegilor de camera (si, intr-un final, se bucura si ele de rezultat).
Alone
Am mai zis ca-mi place toamna, pentru culori. Dar si contrastele dau bine. Umbland aiurea pe dealuri, munti si vai, am vazut imaginea asta. Si m-am gandit ca merita s-o pastrez.
Sa spaaaargeeeem!. . .
N-are cum sa nu-ti placa sa spargi bulinutele alea de plastic de la ambalaje. N-are cum! Daca totusi nu-ti place, inchide in secunda asta browserul si du-te la primul psiholog.
[…]
Asa, acum sa vorbim intre noi, astia carora ne place. Bai, problema e ca n-avem tot timpul la indemana o folie cu bulinute, sa facem “poc! poc!” pana stresam si pestii din acvariu. Daaaaar… ha! Uite ca exista undeva o resursa infinita de bule de spart. La indemana. Aici. Iar daca amaratii aia de guppy nu mai rezista, ii inlocuim cu piranha.
Baby-halloween
Daca tot e tampenia asta cu halloween, macar s-o facem funny. Asta micu’ e demential in costumul ala. Din pacate pentru el, daca n-are o oglinda mare prin preajma, singurii care se distreaza sunt adultii. De fapt, daca stau si ma gandesc… exact asa si trebuie.
October 2013
Funny despair
Doar fraierii sunt tristi atunci cand sunt disperati. Atitudinea corecta e sa-ti bati joc de situatia cu pricina (daca e intr-adevar disperata, oricum nu mai conteaza, nu?). Daca nu stii cum, incearca Despair, Inc.. “Demotivationalele” sunt delicioase, le-as folosi pe post de raspuns la fiecare citat de cacat pe care il vad pe facebook. Ca ala din poza. Sau “Believe in yourself! Because the rest of us think you’re an idiot”.
Cate bancuri cu francezi exista?
66 de milioane.
Dupa ce mi-am adus ieri aminte de francezi, azi mi-a venit sa mai caut niste bancuri despre ei. Nu-i greu sa gasesti, ca sunt predispusi la asta. Rad de vreo jumatate de ora, dar aici n-am loc decat pentru cateva exemple scurte:
De cati francezi e nevoie pentru apararea Parisului?
Nu stie nimeni, nu s-a incercat niciodata.
De ce sunt copaci pe Champs Elysees?
Pentru ca germanii sa aiba umbra cand marsaluiesc.
Cum se numesc 100.000 de francezi cu mainile ridicate?
Armata.
1,3 miliarde de pixeli si niciun martian
Deci ori sunt foarte mici, ori sunt foarte sfiosi, ori au fugit, ori fac misto de robotelul nostru curios (Curiosity Rover, that is) – altfel nu se explica de ce nu se vede niciun omulet verde in toata panorama asta uriasa.
Iar daca te amuza panoramele gigantice asa cum ma amuza pe mine, uite inca una, care bate recorduri: Parisul in 26 de miliarde de pixeli. Ciudat e ca in asta chiar se vad niste martieni: nu stiu sa foloseasca apa (normal, ai vazut ca peisajul de pe Marte e cam uscat), nu poti sa comunici cu ei pentru ca nu vorbesc decat limba lor, iar atunci cand totusi invata si alt limbaj, primele cuvinte sunt “ma predau!”.
Taietorul de sarme. Best of the sarme.
Cand trebuie sa-mi cumpar cate un gadget, ma comport mai rau ca o femeie care a plecat sa-si cumpere o bluza din mall: stau patru milioane de ore pe net comparand specificatii tehnice, review-uri, preturi, stuff. Da’ acu’ macar stiu cam de unde plec atunci cand incep cautarile, ca the wirecutter se ocupa doar de “the best…”. Bookmarked.
Oferta la oferta
Daca esti sofer, stii ce zic: din cand in cand, casieritele de la [unele] benzinarii te intreaba daca nu vrei o… ceva, ce are lantul respectiv la oferta in saptamana aia. Un odorizant, un snickers, o scobitoare, o maslina, o atentie. De obicei refuz politicos, ca la mine nu functioneaza “impulse shopping”, alteori cumpar pentru ca stiu ca fetele alea au si ele niste target-uri, iar eu ma simt generos in ziua aia. Azi, o casierita care deja se dovedise extrem de amabila, ma intreaba daca nu vreau un ice-tea. “Baaaaa da”, zic, “de fapt chiar mi-e sete” – si ma uit pe eticheta ca sa vad cati bani trebuie sa scot: 4,59. “4 lei, pentru dvs.”, zice. “Pai cum?!”. “Asa, ca va e sete”. Hai ca mi-a placut. Sar’na :).