Exista pe planeta asta o fiinta pe care n-o pot defini altfel decat “cea mai solara ever”, from each and every point of view. Am asemanat-o intr-o zi cu o dimineata de iunie – asta e imaginea pe care o vad cand imi apare in gand, dar cred ca am gresit un pic: dimineti de iunie sunt mai multe. Ne scriem rar, cam o data pe an, dar ne scriem frumos. Azi a fost data aia din an.
Pai daca mie migrarea unor [giga]biti de pe un mal pe altul al Atlanticului mi-a scos niste peri albi, saracele alea care se migreaza pe ele insele, ca sa zic asa, cum s-or simti? Ma rog, pana la urma cred ca happy, ca si mine acum cand am reusit (wheew!) sa-mi aduc toate armele, bagajele si IP-urile mai aproape.
Cam care-s sansele sa arunci o privire pe geam la 3:40am, intr-o noapte noroasa de octombrie, sa te hotarasti, desi e frig, sa mai stai un minut ca sa tragi doua fumuri de tigara sprijinit de pervaz, si ca fix atunci prin singura spartura din nori sa vezi un meteor mai luminos decat toti cei din august? Sau, ca sa punem problema altfel: daca ai fi un meteorit, ce sanse ai avea sa fii vazut de Butnaru in conditiile de mai sus? Minuscule sau mini-minuscule. Mi-am pus o dorinta, nu m-am putut abtine.
Nu-mi plac filmele despre sport si sportivi si cu atat mai putin cele despre fotbal american. Si totusi, pentru ca o prietena care stiu ca nu mi-ar sugera sa ma uit tampenii mi-a vorbit despre el, la asta m-am uitat. Si mi-a placut. Brad Pitt joaca ok as usual, geek-ul e simpatic, iar finalul nu-i “tipic american”, poate si pentru ca e dupa un caz real. 6.9 din partea mea.
Subiectul e Andrei Plesu, iar ideea – intitulata, simplu, tot Andrei Plesu – ii apartine lui Dragos Paul Aligica, pe care cu ocazia asta il invidiez un pic.
Cred ca-i una dintre cele mai smart si indraznete ipoteze despre cine ar putea fi presedinte dupa 2014.
Dincolo de faptul ca intr-o confruntare directa l-ar face muci pe latraul ala somnoros, omu’ chiar cred ca s-ar potrivi cu functia asta: vorbeste bine, gandeste bine (si – mai ales – gandeste inainte de a vorbi), are prestanta, e haios (asa, finut), nu-i parasutat in politica din neant, mi-ar placea sa ma reprezinte. Singura chestie pe care nu stiu daca o are e un popor suficient de inteligent incat sa stie sa aprecieze oamenii inteligenti.
Daca te simti in stare sa faci diferenta intre limbile astea, da-te mare pe The Great Language Game. Mai nasol e ca la un moment dat va veni vremea sa alegi intre tibetana centrala, hausa (wtf is that?!) si fijiana.
Nu mi-a placut niciodata Eminescu. Cel putin cand e vorba de poezie (da’ nici cu publicistica lui nu rezonez), lirismul ala de virgin trist care numara plopi m-a ingretosat etern. Asta e, nu-mi plac siropurile. Printr-a 12-a m-am certat vreo doua ore cu profa de romana pe tema lui (viata are simtul umorului, la bac mi-a cazut fix Eminescu; am luat examenul, relax). Cert e ca de fiecare data cand vad o fraza sforaitoare, imi vine sa iau un ciocan mare si sa dau cu el in soclul ala artificial pe care sta – vai, draga! – poetul national. Nici poeziile astea nu-mi plac, imi place insa ce arata ele: ca individul nu era deloc un zeu pierdut in lumi inalte, ci la fel de om ca si nea Vasile care versifica mai putin fluent. Ia puneti-i voi pe copii sa scrie niste comentarii.
Daca nu-l stiai, il poti vedea in clipul de mai sus. Cand te uiti la figura lui, n-ai zice ca-i in stare de mari performante, nu? Ei bine, cam e.
Nu prea mai tin minte bancuri, asa ca pe asta il notez, ca sa stiu si peste o luna de ce radeam azi ca tampitu’.
Intrebare la radio Erevan:
– Care este cel mai frumos oras din lume?
Raspuns:
– Cel mai frumos oras din lume este Erevan.
Acelasi ascultator intreaba:
– Cate bombe atomice sunt necesare pentru a distruge cel mai frumos oras din lume?
Radio Erevan raspunde:
– Cel mai frumos oras din lume este Moscova.
