Back to Evanescence
Gata sezonul de muzica epica, CD-ul cu Evanescence si-a reintrat complet in drepturi la mine in masina. Unele versuri bring back memories, but memories are good.
October 2013
Redactia “jocuri si concursuri” a preluat puterea
Ieri Zuma, azi Civilization IV. What the fuck?!
De obicei, dezinstalez jocurile dupa ce le termin (la Zuma am uitat, recunosc), da’ pe asta, cu toate mod-urile si expansion pack-urile lui, n-am reusit sa-l termin niciodata, motiv pentru care a continuat sa zaca pe computer ani in sir. Iar azi, the evil inside m-a pus sa dau dublu-click pe icon-ul Beyond the Sword. Apoi click pe “scenarios”. Apoi click pe “1939 – Europe”. Apoi click, click, click… De mentionat ca prima tara pe care am atacat-o (si respectiv sters-o de pe harta) a fost Romania. Pai ce, aia era civilizatie?
Zzzzz. . .
Vreau sa-l intalnesc intr-o zi pe ala care a inventat Zuma. Ca sa-l bat. Rar poti gasi o arma de distrugere in masa a timpului mai puternica decat joculetul asta tampit in care tragi cu bile in alte bile.
Dintr-un motiv care imi scapa, am uitat sa-l dezinstalez acum doua milioane de ani, iar acum l-am regasit intr-un folder. “Hai sa fac un nivel”, mi-am zis, “ce s-ar putea intampla?”. Nimic altceva decat era de asteptat sa se intample, bineinteles. Daca n-ai jucat Zuma pana acum, you don’t know what addiction is. Ma distreaza maxim aberatia asta de joc, recunosc. Dar tot vreau sa-l intalnesc pe autor.
Legalize. . . d
Pe scurt: Romania a legalizat marijuana in scop medical.
Tare! Chiar nu ma asteptam, avand in vedere ca, in general, BOR S.A. are prostul obicei de a-si baga nasul aiurea in chestiile de genul asta. Tre’ sa fie interesant sa iei de la farmacie doua joint-uri compensate.
Clatite cu magiun aka orgasm la farfurie
Nu stiu altii cum sunt (si nici nu ma intereseaza in mod deosebit, sa fim seriosi), dar eu, cand ma gandesc la locul… nu, reluam: …cand ma gandesc la clatite, salivez instantaneu cat toata Ozana aia frumos curgatoare. Clatitele ocupa primele 5 locuri in preferintele mele alimentare, dupa care sunt cateva locuri libere si abia dupa aia vin alte chestii. Singura mea dilema existentiala (care dateaza de decenii) e daca intr-adevar clatitele cu magiun sunt mai bune decat alea cu dulceata de cirese amare sau nu. Azi au fost mai bune – dar, ca in orice chestie stiintifica, pentru ca ipoteza sa fie testata in intregime, experimentul trebuie repetat pana cand se aduna un set concludent de date. Va anunt peste alte cateva decenii.
Fumatul dauneaza grav sanatatii. . .
…daca il continui dupa varsta de 100 de ani. Dovada vie se numeste Dorothy. Imi imaginez ca pana la ora asta i-a ingropat pe multi dintre aia care se laudau ca duc “o viata sanatoasa”. Ceea ce intentionez si eu, sorry to disappoint you :D. Anti-tobacco propagandists, buzz off!
September 2013
Copolovicinho
Am ramas la capitolul “bloguri”, pentru ca intre timp s-a indurat si RDS-ul si a hotarat sa nu se mai certe cu DNS-urile care au indexat noul copolovici.ro. Era prin bookmarks de milenii (pentru ca, dincolo de faptul ca omu’ in sine, el insusi cum ar veni, e un simpatic, mai si scrie inteligent – plus ca reuseste intr-un mod ciudat sa ma faca sa-mi deplasez fizicul spre bucatarie ca sa vad cum as putea pune in practica reteta “aia” despre care tocmai a scris), dar nu mai intrasem de multisor. Na, am facut-o acum, taman la timp ca sa descopar nu doar ca Bucurestiul a ramas fara un loc in care se manca bine, dar si ca inculpatul e in Brazilia, iar eu nu. Eu cand am zis ca nu-i dreptate pe lumea asta…
Blogging Blitzkrieg
Eu am doua probleme: in ziua (sa-i spunem “x”) in care gasesc un blog citibil, nu ma opresc pana nu consum tot ce s-a scris in el pana in ziua respectiva, mai exact x. Asa am patit si cu Adolfina. Nu scrie de mult (cam de un an si ceva) si nu-s de acord chiar cu tot ce zice ea acolo (ar fi si culmea, ca doar nu-s eu ala care zice), dar scrie funny si zglobiu. E tampitica ea, asa. Nu m-am lamurit daca Adolfina e ea sau ma-sa, dupa cum nu m-am lamurit de ce lasa langa paranteze spatiile alea care imi distrug nervul optic, dar continutul m-a facut s-o iert momentan. A doua problema e ca, din cauza modului in care sunt construite cam toate blogurile, ajung sa le citesc de la coada la cap, which is kinda stupid.
Card = Carte de citit. Pardon, carti.
N-am vrut sa ma ia pe nepregatite ziua in care o sa vad Ender’s Game, asa ca am cautat prin cele ‘shpe mii de titluri din kindle-ul personal si am descoperit lucrarea si in forma ei scrisa. Am zis doar ca-s in perioada “SF”, nu? Mai grav e ca filmul, most likely, o sa mi se para un shit, pentru ca in clasamentul personal tocmai a inceput o lupta furibunda intre Orson Scott Card si Arthur C. Clarke (pe Asimov si pe Herbert deocamdata nu-i ameninta nimeni; deocamdata). Aproximativ la fel de grav, cel putin pentru timpul meu liber (yea, bitches, stiu ca-s nemuritor, da’ totusi…) e ca Ender Saga are sapte carti, la care s-ar mai adauga vreo cinci din seria Shadow, plus inca vreo trei – patru prequels/sequels. Busy weeks ahead.
Manuale d’Am3re
Nu ma dau in vant dupa siroposenii, asa ca ma puteti crede pe cuvant: in ciuda numelui, nu-i “genu’ ala”. Are un amestec echilibrat (european, as zice) de romantism, umor, gesturi duioase, gesturi tampite, realitate si poveste care te face sa zambesti. In plus, Robert De Niro chiar vorbeste in italiana, iar Monica Bellucci e marvelous pentru ca asa e ea. V-am mai zis ca sunt indragostit definitiv, complet si iremediabil de femeia asta?