carti

Home/Tag:carti

October 2015

The Homecoming Saga V: Earthborn

19 October 2015|Tags: , , , , |

[three_fourth last=”no”]
Dupa cum spuneam: fiecare dintre membrii grupului initial de cetateni in jurul si cu ajutorul caruia s-a construit povestea asta aproape biblica are potentialul de a deveni personajul principal. Acum, ca toti ceilalti sunt morti, rolul l-a preluat Shedemei. Care oricum se ocupa mai mult de gradinarit, timp in care altii sunt personajele principale, iar ea isi preia atributiile abia mai tarziu, cand situatia chiar se cere rezolvata definitiv, ceea ce va dorim si dumneavoastra. Keeperu’ ramane o chestie abstracta, ca nu s-a putut abtine autorul sa nu-l lase undeva deasupra/dedesubt/peste tot, ca o reprezentare a divinitatii. Oarecum firesc, de altfel, avand in vedere modul in care a fost structurata The Homecoming Saga de la bun inceput. Mi-a placut.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]


[/one_fourth]

The Homecoming Saga IV: Earthfall

10 October 2015|Tags: , , , , |

[three_fourth last=”no”]
Ei bine, plimbarea pana pe Pamant n-a durat foarte mult. Nu de alta, da’ echipajul a stat in frigider o buna bucata de vreme, nu prea avea ce sa se intample acolo. Bineinteles, cand au iesit din starea de conserva, s-au mai batut putin, ca asa le sta bine unor bravi reprezentanti ai speciei umane. By the way, recunosc ca imi place modul in care OSC contureaza personajele si dilemele interioare ale fiecaruia, in saga asta parca mai mult decat in alte carti; more or less, grupul din poveste poate fi considerat esantion reprezentativ pentru pamanteni. Problema e ca, in poveste, pe Pamant mai sunt niste pamanteni, care s-au dezvoltat aici in milioanele de ani de cand oamenii au tulit-o, astfel ca situatia se complica. Si cum fiecare dintre cele doua specii “bastinase” se aliaza cu una dintre cele doua grupari care s-au format (si s-au transmis, de-a lungul noilor generatii) in interiorul gastii initiale de “pelerini”, ajungem de fapt unde am fost intotdeauna de la maimuta incoace: unii care sunt impotriva altora. In ciuda lu’ Oversoul si a lu’ Keeper, care pare ca s-au chinuit cam degeaba atatea milioane de ani sa rezolve problema asta. Da’ sa mai vedem, ca mai avem o carte.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]


[/one_fourth]

September 2015

The Homecoming Saga III: The Ships of Earth

23 September 2015|Tags: , , , , |

[three_fourth last=”no”]
Ce mi se pare foarte interesant e modul in care Orson Scott Card aduce intr-o carte SF elemente din antichitatea speciei, uneori doar ca simboluri, alteori cu explicatii cu tot. Avem trecerea societatii de la matriarhat la patriarhat, avem profeti cu viziuni, avem pelerinaj. Dincolo de asta, povestea tocmai a separat grupul de personaje principale (asta-i inca o chestie draguta: desi avem un personaj asa, mai principal, ca sa folosesc o expresie idioata, nici celelalte nu-s de umplutura, fiecare are potentialul de a deveni personajul principal – si chiar devine, din cand in cand) de restul lumii. Care lume oricum e praf si pulbere, uneori literally. Acu’ ramane sa vad cat dureaza pana ajunge pe pamant grupul asta de refugiati, ca pare al dracului de departe.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]


[/one_fourth]

August 2015

The Homecoming Saga II: The Call of Earth

29 August 2015|Tags: , , , , |

[three_fourth last=”no”]
Parca m-a auzit autorul cand ziceam ca a cam lalait povestea in prima carte, ca pe a doua a dinamizat-o: mai o intriga, mai o lupta, mai un asasinat – asa, ca sa se inteleaga faptul ca specia umana nu-si pierde naravurile indiferent cate milioane de ani lasi sa treaca peste ea. Iar intre timp vin si niste mesaje de departe, ca titlul nu-i pus aiurea. Hai, c-a inceput sa ma prinda, trecem la partea a treia.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]


[/one_fourth]

The Homecoming Saga I: The Memory of Earth

20 August 2015|Tags: , , , , |

[three_fourth last=”no”]
Pana mai gasesc ceva carti tip “documentar” bune, raman la ol’ good sci-fi. Azi am terminat The Memory of Earth, prima din cele cinci care compun The Homecoming Saga. Dincolo de faptul ca Orson Scott Card pare a fi obsedat sa aiba ca personaje principale copii care se comporta mai ceva ca niste adulti (wtf is wrong with you, mate?), povestea e interesanta, cu un super-computer care e Dumnezeul oamenilor peste j’de milioane de ani si peste j’de milioane de ani-lumina (un Dumnezeu cam obosit, de altfel), cu oameni care-s la fel de idioti ca si azi si cu toate paralelele care decurg din chestia asta daca ai chef sa te uiti si la altceva decat la firul epic. As avea de comentat ca istoria e cam lalaita un pic si accelerata brusc in ultimele zeci de pagini, dar o sa ma apuc si de a doua carte.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]


[/one_fourth]

June 2015

Whist

27 June 2015|Tags: , , |

[three_fourth last=”no”]
Nu stiu daca ai fost atent la coperta manualului din care ai invatat singurul joc de carti in care norocul conteaza foarte putin spre deloc, dar ai fi vazut numele meu pe ea, la rubrica “autor”. Jocul ideal e, bineinteles, in 4, nu in 5, cum s-a intamplat azi, da’ nu mai jucasem un whist de enspe ani si imi era atat de dor incat amanuntul asta chiar n-a mai contat.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]


[/one_fourth]

April 2015

The Putin Corporation

25 April 2015|Tags: , , |

[three_fourth last=”no”]
Aveam asteptari mai mari de la ea, dar e genul de carte pe care ar fi scris-o baiatu’ ala cu buzite construite pentru dorsala lu’ Felix, cum ii zice? Gadea. Sau orice alt trist obsedat (in sens negativ) de altcineva. Cu semi-deductii facute doar “ca sa iasa argumentatia”, cu erori aritmetice si de logica lasate, probabil, tot din motivul anterior si in ideea ca “nu sta nimeni cu pixu’ in mana sa verifice”, cu aspect de culegere de texte din publicistica vremii. Nu-s de parere ca Putin e vreun ingeras, dar atunci cand imi lasi senzatia ca principalele surse de informatii pentru o buna bucata din text par a fi diverse hartii, rapoarte, analize si stiri emise de comunisti (cam la fel ca in cazul Pastorului Buzitza), nu poti sa te astepti sa te si iau foarte in serios.
E utila, totusi, ca index pentru istoria Rusiei din perioada 1990 – 2000 – 2000 si un pic. De asta am si pus-o azi la LotD: au fost niste ani cam haotici, iar daca vrei sa afli ce s-a intamplat in perioada aia, pui inca vreo doua surse de informare alternative pe scheletul documentar din cartea scrisa de Vladimir Pribylovsky si Yuri Felshtinsky, si poate rezulta o imagine corecta.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]


[/one_fourth]

March 2014

Los maestros

25 March 2014|Tags: , , , , , , |

Buuun, am terminat turul de orizont prin literatura sud-americana: Márquez, Llosa, Cortázar, Borges. N-as sti sa fac un clasament, da’ parca totusi primul ramane primul. In privinta celorlalti, mai citesc, ma mai gandesc. Dar mai tarziu, deocamdata fac o pauza si mai bag un SF – doua.

Printre sud-americani. Pagina cu pagina.

16 March 2014|Tags: , , , , |

Se pare ca am ramas fixat pe autorii sud-americani (un psiholog ar gasi in chestia asta o forma de sublimare a piticilor mei cu plecatul spre meleagurile alea, imi imaginez). Dupa Márquez, din care am citit cam tot ce am avut prin Kindle, acu’ i-a venit randul lui Llosa. Si el imi place cum scrie, asa ca trebuie sa mai caut si altele pe langa “Cine l-a ucis pe Palomino Molero?”, ca sa ma lamuresc pe cine prefer dintre cei doi (intre care inteleg ca exista o rivalitate atat de serioasa incat s-au si batut la un moment dat). Dar acum ii vine randul lui Julio Cortázar, ca sa fac un tur complet de orizont.

P.S.: descopar ca, intamplator dar simpatic, “like of the day”-ul de azi se potriveste cu o pancarta de la mitingul pro-Plesu: “inchideti antenele, deschideti cartile!”.

February 2014

Tizul meu columbian

26 February 2014|Tags: , , |

Asta ca sa rimeze cu titlul like-ului de ieri. In rest, as vrea eu sa mai existe si alte asemanari in afara de prenume intre mine si Gabriel García Márquez (sure, I’m workin’ on that). Omu’ are in scris o oralitate absolut spectaculoasa, suspectez ca i se trage de la faptul ca in tinerete a fost jurnalist (ha! uite inca o asemanare). Uneori o duce la extrem, ca in Toamna patriarhului, din care mi-a ramas azi in minte doar o imagine blurata, cu senzatii dar fara detalii, ca dupa cateva ore in care imi vorbeste cineva fara oprire. Dar dincolo de asta, e delicios.

Advertisment ad adsense adlogger