Desi e cam stangist uneori, imi placea sa citesc articolele scrise de Umberto Eco in Business Magazin, parca (nu stiu daca le scria pentru revista cu pricina sau erau traduceri, I don’t care). Da’ cartile parca-s si mai bune. Ma fascineaza stilul lui de a divaga de la subiect lansandu-se in tot felul de explicatii cu amanunte din religie, istorie, stiinta etc. – parca-i profu’ de Civilizatie Universala. Tocmai am terminat Insula din ziua de ieri. Buna treaba.
Titlul original e “The Handmaid’s Tale” si cred ca merita sa stea pe langa 1984 (si langa Equilibrium, daca largim plaja si in domeniul cinematografic). E inca o imagine bine desenata a unei distopii – una ingrijorator de plauzibila: daca ne uitam in jur la toti cre[s]tinii care isi fac cruci in tramvai, sau peste ocean la milioanele de idioti care cred simultan in popa si in guvern fara sa mai si proceseze informatia, nu-i greu sa ne imaginam ca un astfel de sistem chiar ar putea sa apara. La urma-urmei, si 1984 parea o fictiune pana ne-a aratat Snowden ca s-ar putea sa nu fie doar atat. Paranteza: fanatici sunt peste tot; unele societati sunt insa mai dispuse la a se transforma in inchisori decat altele.
Bottom line: merita citita. Si am mai gasit cateva carti scrise de Margaret Atwood, o sa le iau in ordine.
Cartile lui Orson Scott Card, ca sa explic jocul de cuvinte si pentru cei mai putin dotati. In total, 20 de bucati. Gata, le-am citit (whew!). Ar mai fi cateva short stories, da’ nu le-am gasit pe nicaieri si oricum nu-s importante in ecuatia generala – doar dezvolta in mai multe pagini cate un episod scurt. Acu’ astept sa apara Earth Awakens (la anu’, hopefully) si Shadows Alive (candva, nimeni nu stie cand). Pana atunci, mai am doua chestii scrise tot de omu’ de mai sus (fara legatura cu Ender’s Saga), plus un milion de alti autori.
Parca am mai zis la un moment dat ca mi-a placut Ender’s Game (cartea, ca filmul inca n-am apucat sa-l vad). Well, intre timp lucrurile au mai evoluat: nu doar ca am rezolvat toata seria Ender, da’ azi am terminat si prima carte din colectia Shadow, care se desfasoara in paralel cu cealalta serie. Si as putea spune ca e cel putin la fel de misto. Presimt ca pana nu le termin pe toate (si sunt multe, daca punem la socoteala si cele vreo 13 short stories, plus doua care inca n-au fost publicate), nu ma las.
N-am vrut sa ma ia pe nepregatite ziua in care o sa vad Ender’s Game, asa ca am cautat prin cele ‘shpe mii de titluri din kindle-ul personal si am descoperit lucrarea si in forma ei scrisa. Am zis doar ca-s in perioada “SF”, nu? Mai grav e ca filmul, most likely, o sa mi se para un shit, pentru ca in clasamentul personal tocmai a inceput o lupta furibunda intre Orson Scott Card si Arthur C. Clarke (pe Asimov si pe Herbert deocamdata nu-i ameninta nimeni; deocamdata). Aproximativ la fel de grav, cel putin pentru timpul meu liber (yea, bitches, stiu ca-s nemuritor, da’ totusi…) e ca Ender Saga are sapte carti, la care s-ar mai adauga vreo cinci din seria Shadow, plus inca vreo trei – patru prequels/sequels. Busy weeks ahead.
Ca orice om normal la cap care a descoperit SF-ul cand era un pustan (devoram brosurile din Colectia “Povestiri stiintifico-fantastice”, alea vechi), acum il redescopar. O chestie foarte desteapta, de altfel, pentru ca parca sunt si mai interesante. Mai intai a fost Fundatia lui Asimov. Apoi Dune. Iar in noaptea asta tocmai am terminat povestile lui Arthur C. Clarke despre Rama. Si mai gasesc eu cateva pe kindle-ul asta, sunt sigur.
P.S.: tocmai am descoperit ca niste oameni cu suflet mare au pus pe net brosurile despre care vorbeam mai sus. Si pentru ca sharing is caring, iata-le aici.