Stii cum e sa ai, in ziua de azi in care o aprozareasa proasta decide ce ti-e bine si ce nu, un separeu doar pentru tine si pentru cine mai vrei tu (cu semineu, lemn, mobila veche, chestii, nu asaaa, la misto!), in care sa stii ca nu intra decat chelnerul si – mai ales! – in care sa poti fuma? Nu stii, ca ai lasat-o pe aprozareasa sa decida pentru tine. iti spun eu: mi-nu-nat!
Aeroportul din Beirut are unul dintre cele mai mari humidor-uri din lume, pe care evident ca n-aveam cum sa-l ratez in iunie, cand am fost pe acolo. E ca un muzeu cu vanzare, iti zic, si daca nu te tii tare, iti sar rapid din buzunar cateva sute de euro. Eu m-am abtinut, ca intrasem cu gandul clar de a cheltui doar lirele libaneze (destul de multe, de altfel) care imi ramasesera prin portofel, chestie pe care i-am si explicat-o rapid tipei care m-a preluat zambind de la intrare (fiind vorba de un muzeu, o sa-i spunem “domnisoara ghid”). A inteles ideea, nu s-a suparat ca nu ma apuc sa sparg milioane ca s-o ajut la KPI-urile pe vanzari din luna aia, ba chiar mi-a facut cadou si un cutter si o bricheta pe langa pachetul de Hoyo de Monterrey spre care m-a indrumat. De care am si uitat pana azi, cand l-am redescoperit cu imensa satisfactie in sertarul cu minuni. Si cine a stat tolanit cu un whiskey intr-o mana si cu un Epicure no. 2 facut manual in Havana in cealalta mana? Eu a stat.
Si daca tot am gasit recent cel mai magazin de whisky, parca ar merge si o havana alaturi. Da, ma, stiu ca ar merge mai bine langa un cognac, dar e ok si langa some Irish spirit, crede-ma pe cuvant. Sau – mai bine! – incearca. N-am mai fumat cam de multisor una, si cred ca nu plec de pe cigar.com (cat de greu putea fi sa gasesc site-ul asta?) pana nu comand ceva.
[three_fourth last=”no”]
E drept ca a doua zi se intampla ca recipientul in care se afla creierul sa para foarte mic, iar presiunea sa fie deranjanta, dar asta-i un sacrificiu mic pentru o placere mare. Iar daca party-ul se mai si desfasoara in conditii care ar face hoardele de nazisti anti-fumat sa moara de ciuda, satisfactia se multiplica cu un factor x, unde x este un numar natural mult mai mare ca 1.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[three_fourth last=”no”]
De cand cu legea asta de cacat impotriva fumatorilor (lege care imi provoaca o stare de nervi de nedescris, de-mi vine sa-i dau pe toti nazistii anti-fumat cu capul de pereti, dupa care sa le suflu fumul direct in interiorul cutiei craniene), ma tot uit dupa solutii ocolitoare. Nu, copilasi, sa ma las de fumat nu-i una dintre ele, fuck off.
Tigarile electronice nu-mi plac deloc, le-am testat acum cativa ani, bleah. iQOS-ul celor de la Philip Morris pare insa o varianta interesanta, pentru ca, de fapt, e vorba tot de o tigara. Atat numa’ ca nu-i dai foc, doar e incalzit tutunul la vreo 500 de grade, cat sa tragi in piept doar ce-i bun, nu si gudron. Singura problema pare a fi pretul, care momentan e doar cu putin mai mic decat un pachet de tigari in Italia, deci mai scump decat unul in Romania. Daca e adaptat la piata si ajunge aici la 3 – 3.5 euro, e ok. Bineinteles, cel mai bine ar fi sa fie modificata legea aia imbecila, sa capete o forma mai normala la cap decat a produs mintea aprozaresei aleia.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[three_fourth last=”no”]
Da, stiu, fumatorii sunt naspa, dusmanii omenirii, din cauza lor mor copiii din Somalia, iar stelele pitice devin si mai pitice. Fuck off. Am de multe ori senzatia ca scopul principal e testarea unor noi praguri de umilinta si de tortura la care sa fie supusi. Fuck off again. Ca nu prin metode opresive ne convingi sa ne lasam de fumat, pisi mic si prost. Din fericire, mai exista si oameni normali la cap care, in loc sa faca o cusca penibila pentru noi, astia care, well, asa avem chef, sa ne sinucidem pe banii nostri, amenajeaza un loc civilizat, cu masute, fotolii, scrumiere si alte accesorii necesare unei sinucideri placute. Aeroportul din Budapesta, de exemplu, la fel ca si ala din Luqa, are o terasa in aer liber, sus pe bloc, unde sa-ti poti savura in liniste berea si tigara dintre doua zboruri. Oameni normali la cap, cum ziceam.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
N-o sa ma las de fumat in veci ca urmare a unor astfel de reclame, da’ nu pot sa nu le laud atunci cand merita laudate dpdv profesional. Ba pot chiar sa presupun, la limita, ca exista unii mai slabi de inger care chiar si-ar arunca pe geam pachetul de tigari, bricheta si soacra dupa ce primesc un biletel de genul ala sau – mai grav – dupa vizionarea unui astfel de spot. Noi, restul de un miliard (da, brothers & sisters, mai nou statisticile spun ca atatia suntem), putem sa apreciem in egala masura si o tigara, si o reclama anti-fumat (pentru militantii “anti”: buzz off, you’re boring).
Si ca sa lamurim problema: nici eu nu i-as da un foc unui pustiulica, da’ chestia asta s-ar petrece ca urmare a altui proces logic, un pic mai straniu: “Pai cum n-ai bricheta, ma? Ce faci cu banii pe care ti-i da tac’tu? Nu cumva ii dai pe toti pe tigari? Nechibzuitule!”.
Imi place mai ales atunci cand e vorba de niste tutun curat, fin, aromat, din care sa-mi pot rula eu tigarile in liniste.
Si incercati sa nu-mi stricati ziua cu prostii de genul “fumatul poate ucide”. Si eu pot ucide; ar trebui sa-mi pun o eticheta de prost-gust pe care sa scrie asta? Si sa va cer taxe ca sa ma priviti?
*titlul e o parafrazare a denumirii unui grup de pe fb
…daca il continui dupa varsta de 100 de ani. Dovada vie se numeste Dorothy. Imi imaginez ca pana la ora asta i-a ingropat pe multi dintre aia care se laudau ca duc “o viata sanatoasa”. Ceea ce intentionez si eu, sorry to disappoint you :D. Anti-tobacco propagandists, buzz off!
