ArchiTube
[three_fourth last=”no”]
In ziua de azi, pana cand or sa crape toate serverele de pe planeta (dar mi-e teama ca tot atunci sau in foarte scurt timp o sa crapam si noi, deci oricum nu mai conteaza), tehnologia ne permite sa pastram si sa accesam la infinit tot ce s-a intamplat [important] de la inventarea dispozitivelor de inregistrare incoace. E o smecherie maxima sa ai istoria la doua click-uri distanta. Si ar fi pacat sa nu facem din privilegiul asta, de care Gelu, Glad si Menumorut nu se bucurau (de unde rezulta si prostiile din manualele de istorie), o chestie utila. O arhiva publica, de exemplu. Oamenii de la Associated Press si British Movietone s-au gandit si ei ca ar fi pacat, asa ca au pus pe YouTube 550,000 de filmulete, adica peste un milion de minute de inregistrari, din 1895 pana azi. Istorie la doua click-uri distanta, cum ziceam.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[/one_fourth]
. Culmea, desi mai veche, e mai bine scrisa decat povestile lui Tuf, si in plus mai are si o idee centrala e tema careia sa poti purta cu tine o discutie filozofica. Plus o chestie care mi-a amintit de “Speaker for the Dead”. Si se citeste si repede, intr-o seara inainte sa adormi.
dateaza de pe vremea cand George R.R. Martin scria SF, nu fantasy. Si se cam vede: desi nu elimin complet ipoteza sa fi fost tradusa prost, scrisul mi se pare imatur, asa, de debutant cum ar veni, cu trageri de par si cu multe bucati de propozitie care puteau foarte bine sa lipseasca. Dar in rest, daca faci abstractie de faptul ca personajul principal e fanul pisicilor si al mancarii vegetariene, ceea ce-l transforma automat intr-un model anti-aspirational, povestioara e ok.