Cam superficial, ca orice idee stangista: sa-i pocnim pe bogatii care s-au mutat pe SSI aka Elysium in timp ce noi ne tavalim in mizerie pe Pamant si sa ne facem toti elysieni. Asa, then what? De mutat toti acolo sus nu putem, ca nu-i loc. Ma rog, filmul nu apuca sa-si puna astfel de probleme, se opreste la “binele invinge”, power to the people & shit. Da’ cand vrei 1h45′ de actiune si efecte, merge. Nota 6.
Nu, bai, nu mi-a fugit degetul aiurea pe tastatura: e vorba de metroul din Moscova, care face buba intr-un film cu aspect hollywoodian (daca ar fi fost facut in US, ar fi fost mare buzz pe tema lui; asa, l-au vazut doar rusii, eu si inca vreo doi). Genul de film care merge vazut la cinema sambata dupa-amiaza. Efectele sunt bine facute, iar daca s-ar fi terminat cu 3 minute mai devreme, as fi fost si mai multumit. Ii dau 6.5.
Am auzit atatia oameni laudand filmul asta, incat am cedat presiunii si l-am vazut. Bai, recunosc, e ok. Cam previzibil de la un punct incolo, dar jucat bine. Plus ca te face sa e intrebi stuff; unde sunt limitele pana la care ai merge tu daca ai fi in locul lui Keller Dover, de exemplu. 7.5 din partea mea.
Film de sambata seara. Adica: duminica nu mai stii nimic despre el, nu ti-a transmis emotii & shit, da’ atunci cand l-ai vazut a fost entertaining (basically, indeplineste precis functia de baza a cinematografiei). Iar pentru ca Mark Wahlberg imi place, cu fatzuca lui de golanas reeducat, dau 6.8. Fix cat pe IMDB, culmea.
Despre filmele straine vorbim toata ziua, despre alea romanesti mai putin, de obicei doar atunci cand mai castiga unul un premiu la Cannes si gasim pretextul de a lua de pe jos caramida patriotismului ca sa batem cu ea in piept. Site-ul RomFilmPromotion e o exceptie desteapta si are si o sectiune video-on-demand (free). Deocamdata sunt doar cateva filme acolo, sper sa mai apara si altele. I like it.
Teoretic mi-a placut, practic nu-s convins. Filmul e foarte-foarte real (am intalnit cu totii personajele si situatiile din el), iar portretele sunt conturate cu linii clare. Dar: personajul principal din titlu e un bou, adevaratul personaj principal e ma-sa (care e o enervanta) si se cam simte efortul actorilor de a parea naturali. Plus ca nu inteleg, bai, de ce toate filmele romanesti au sunetul atat de prost.
“La migliore oferta” pre numele sau original – originile fiindu-i italiene, cu un Giuseppe Tornatore care-i si regizor, si scenarist, si mai si face (din nou) o treaba excelenta. Dureaza vreo doua ore, dar nu simti; pe un fundal de arta si lux, fobia lui Claire si obsesiile lui Virgil construiesc o actiune care te tine atent… pana in momentul in care totul se da peste cap, moment in care devii si mai atent. Nota 8 de la mine.
Nu-mi plac filmele despre sport si sportivi si cu atat mai putin cele despre fotbal american. Si totusi, pentru ca o prietena care stiu ca nu mi-ar sugera sa ma uit tampenii mi-a vorbit despre el, la asta m-am uitat. Si mi-a placut. Brad Pitt joaca ok as usual, geek-ul e simpatic, iar finalul nu-i “tipic american”, poate si pentru ca e dupa un caz real. 6.9 din partea mea.
Nu ma dau in vant dupa siroposenii, asa ca ma puteti crede pe cuvant: in ciuda numelui, nu-i “genu’ ala”. Are un amestec echilibrat (european, as zice) de romantism, umor, gesturi duioase, gesturi tampite, realitate si poveste care te face sa zambesti. In plus, Robert De Niro chiar vorbeste in italiana, iar Monica Bellucci e marvelous pentru ca asa e ea. V-am mai zis ca sunt indragostit definitiv, complet si iremediabil de femeia asta?
Un film stupizel, pe care doar intr-o seara de weekend ai putea sa-l tolerezi. Dar pentru un “low-budget movie” e chiar surprinzator de bine realizat, iar irlandezii sunt niste betivi oameni simpatici in general. Pe scurt: niste alieni vin pe o insulita linistita pentru a suge sangele poporului dar au alergie la alcool, chestie care in sangele irlandezilor e o prezenta obisnuita, astfel ca si-o cam fura si ne ofera un bun pretext sa mai bem o bere, preventiv (ca nu se stie daca n-au ajuns deja si prin partile noastre si ne pandesc de dupa colt, mai bine sa fim pregatiti). N-o luati ca pe o recomandare (ca sa nu ma injurati dupa aia), dar mie mi-a placut.
