Stephen Baxter – Like of the Day

September 2016

The Long Utopia

11 September 2016|Tags: books, carte, Stephen Baxter, Terry Pratchett, The Long Utopia|

Mi s-a parut cea mai buna carte din serie: chiar daca toate ideile lasate in suspans in primele trei carti pare ca au fost pur si simplu aruncate definitiv la cos (pacat), in sfarsit avem mai multa actiune decat jurnal de calatorie. Thanks to niste alieni care vin pe Pamanturi dintr-o alta zona a Universului (avem, deci, inca o dimensiune – care cred ca o sa fie dezvoltata in ultima carte a seriei, avand in vedere ca se cheama The Long Cosmos), ca sa le faca praf. Oamenii si super-oamenii se impaca un pic, pentru ca acum au descoperit alti “ceilalti” cu care sa se certe, Lobsang continua sa fie cel mai simpatic personaj, e ok.

August 2016

The Long Mars

14 August 2016|Tags: books, carte, Stephen Baxter, Terry Pratchett, The Long Mars|

Desi n-au rezolvat multe treburi pe Pamantul asta Lung, autorii au extins povestea si mai departe, pe un Marte Lung. Care-i la fel ca Pamantul, cu o infinitate de iteratii, doar ca e pe orbita lui Marte, logic.
In timp ce oamenii continua sa emigreze de pe Pamantul “de baza” in alea paralele pentru ca Yellowstone explodat, pentru ca cenusa si pentru ca frig, unii dau o tura si pe Marte-urile paralele. Nu mult, doar cat sa gaseasca niste civilizatii martiene si s-o taie inapoi. Prilej pentru autori sa faca iar ce au facut si in prima carte, adica un jurnal de calatorie cam boooooring, chestie accentuata de nenumarate referinte [mult prea] detaliate la precedentele volume. Si tot ca in prima carte, abia la final se mai agita lucrurile, cu aparitia super-oamenilor. Iar avem, deci, “noi vs. ei”, ca asa suntem construiti, dar macar acum exista o speranta ca astia super-inteligenti o sa-i stearga de pe fata pamantului pe prosti.

The Long War

2 August 2016|Tags: books, carte, Stephen Baxter, Terry Pratchett, The Long War|

Parca-parca asta a fost mai ok decat prima carte din serie, desi fara sa ma convinga pe deplin. O groaza de fire ramase in suspensie au disparut pur si simplu (desi aveau potential sa fie aprofundate), stilul de a povesti e in continuare cam plictisitor, dar macar s-a mai animat povestea un pic.

Oamenii raman tantalai si cand Universul le deschide noi perspective (“noi vs. ceilalti” ramane paradigma eterna in care se zbate ca proasta specia asta), iar planeta nu-i nici ea foarte linistita, pentru ca – hopa! – fix in iteratia asta pe care o cunoastem si noi explodeaza Yellowstone. Noroc ca am descoperit celelalte Pamanturi, sa avem unde fugi. Ei, sa vedem ce facem de acum incolo, ca mai sunt vreo doua carti de citit.

July 2016

The Long Earth

23 July 2016|Tags: books, carte, Stephen Baxter, Terry Pratchett, The Long Earth|

Super-interesanta ideea de la care a pornit cartea asta a lui Terry Pratchett: exista, de fapt, o infinitate de Pamanturi paralele, fiecare cu o alta evolutie din infinitatea de posibilitati existente, iar oamenii reusesc sa descopere la un moment dat modalitatea de a calatori printre ele. O transpunere geografica a unei noi dimensiuni, pe langa alea patru pe care le stiam deja.

Din pacate, concretizarea ideii nu-i la fel de inteligenta. Seamana cumva, la stil, cu povestile lui Jules Verne, ceea ce cred ca explica de ce i-a placut lui Eftimie: erau foarte tari atunci cand aveai 12 ani, dar nu mai poti sa le citesti dupa ce te-ai facut mare. Practic, mai bine de jumatate de carte e o insiruire de zile de calatorie, ca un jurnal destul de plictisitor: am ajuns pe Pamantul asta, care arata asa; trecem la urmatorul Pamant, care arata asa. Doar finalul mai salveaza ceva, cat sa te convinga sa citesti si urmatoarea carte din serie, doar-doar. Hai sa vedem.