[three_fourth last=”no”]
Uite cam asa cresc fripturile ca aia de ieri: cu sutele, linistite, pe dealuri molcome si campii verzi, sub un cer din picturi in acuarela.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[three_fourth last=”no”]
Inclinare la 160 de grade, whisky, cina, sampanie, filme. Business clas seats? Da, dar cu peisaj terestru, ca-i vorba de un autobuz.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[three_fourth last=”no”]
Un refugiat afgan usor mitoman, dar imbracat ok si cu o engleza impecabila, imi tine companie la mic-dejun.
Un tinerel german imi ofera pachetul lui de tigari si bricheta, ca vrea sa se lase de fumat incepand din secunda aia; il conving rapid ca e o tampenie sa te lasi de fumat luni – vineri 13 ar fi, de exemplu, o zi mult mai potrivita. Ma injura prieteneste, razand, si baga tigarile inapoi in buzunar. Am mai facut o fapta buna.
Proprietara hotelului, care isi poarta foarte elegant cei aproximativ 50 de ani, imi rabda la fel de elegant spaniola in timp ce bem o cafea pe fotoliile din curtea interioara.
O zi de calatorie.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[three_fourth last=”no”]
Exista apa ok si apa ne-ok. Apa ne-ok e aia care curge din cer si care, pe langa faptul ca te enerveaza, te enerveaza si mai tare cand iti strica obiectivul. Apa ok e cea care curge pe stancile din jur, formand o minune a naturii. Atat de spectaculoasa incat apa aia bleah nici nu mai conteaza.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
3 zboruri in 24 de ore, 7,000 de mile, plus un drum cu masina, ca aperitiv. Aaaaa… asta cred ca-i un nou record personal. Iar satisfactia ca a fost un fuel dump reusit si ca n-a ridicat nimeni din sprancene la check-in – nepretuita.
[three_fourth last=”no”]
De data asta nu una filozofica, ci una pe bune. Si ieftina, 300 de euro din Amsterdam. Tot in decembrie, pentru eventualitatea in care nu vrei sa mergi in Mexic pentru ca nu mananci picant. Cu Xiamen Airlines, companie despre care probabil n-ai auzit mare lucru, dar care e un operator mediu, nici mai bun, nici mai rau decat altii din zona aia a clasamentului.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[three_fourth last=”no”]
Am zis eu acum ceva vreme ca ar trebui sa ma mai ocup si de batranul gabrielbutnaru.ro, si ma tin de cuvant. In cateva saptamani sper sa vin macar cu un front-page nou (ca re-selectarea si re-prelucrarea fotografiilor nu-i o chestie pe care as putea s-o fac de pe o zi pe alta), desi pe masura ce lucrez imi tot vin idei, care tot complica deadline-ul. Si pentru ca prima pagina e aia cu harta si cu statisticile, m-am gandit eu in sinea mea sa pun, printre altele, si o harta (una cu zoom & shit, nu o imagine statica) a traseelor pe care le-am facut cu masina. Faptul ca mi-a cam luat o vreme si un numar semnificativ de neuroni ca sa-mi dau seama cum as putea s-o fac ar mai fi cum ar mai fi, dar ultimele 14 ore in care n-am vazut decat xml-uri si linii de php au fost de exceptie. Important e insa ca, pana la urma, a iesit. Cam ca in preview-ul de mai sus. Na, acu’ sa trecem la celelalte idei.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[three_fourth last=”no”]
Mie astia imi plac: oamenii care au curajul si/sau nebunia sa renunte la confortul caldut al unei vieti construite pe scheletul “job bunut – salariu decent – familie linistita care se uita sambata seara la tv – vizite la socri – etc.” si sa plece acolo unde ii cheama dorintele si bucuriile. Restul sunt niste plictisitori banali.
Chanel si Stevo, doi sud-africani, fac parte din prima categorie. Au renuntat la job-urile din advertising, desi sunt convins ca le aduceau suficienti bani incat sa traiasca viata de mic-burghez la care se limiteaza visurile majoritatii indivizilor de pe planeta (indivizii din a doua categorie, ai inteles) si au fugit in lume, sa vada cat de mult pot merge. Pana acum au mers 35,508 km. Si continua.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[three_fourth last=”no”]
Hehe, uite o metoda simpatica de a tine socoteala tarilor pe care le vizitezi! Cand te intorci acasa, iei markerul in mana si mai colorezi cateva litere, dupa ce te chiorasti sa le gasesti. Chiar dragut, cred ca o sa-mi trantesc si eu un poster din asta pe perete.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[three_fourth last=”no”]
Tequila, Corona, mariachi, guacamole, tacos, plaja, mare, margarita, si toate astea in decembrie, cand toti prietenii tai de-acasa injura in fiecare dimineata ca trebuie sa dea cu racleta pe parbriz. Cu 787-le celor de la Thomson, vreo 300 de euro, din Londra – deci sa zicem ca mai pui 100 pana acolo, oricum iesi la mai putin de jumatate de pret fata de un zbor normal Bucuresti – Cancun.
Hoteluri gasesti, bineinteles, pe booking, si ai avea timp sa te si intorci acasa pentru petrecerea de Craciun, daca nu vrei sa-l petreci pe pamantul reginei. By the way, plimbarea ar cadea intre cei doi “mosi”, deci ar putea contribui si ei, daca nu-s ticalosi. Si daca ai fost cat-de-cat cuminte.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
