Toggle SlidingBar Area

Monthly Archives: March 2014

Home/2014/March

March 2014

Escape Plan

11 March 2014|Tags: , , , |

Dupa cateva filme mai “grele”, trebuie sa te mai uiti si la cate o prostiuta. Ca asta-i Escape Plan: un film “din ala”, in care baietii duri se bat cu baietii rai care-s infinit mai multi si mai bine organizati dar trag cu arma infinit mai prost, iar la urma binili invingi. Ma rog, intre timp baietii buni isi mai dau niste pumni si unul altuia, desi fara o rezolvare clara a eternei dileme “care-i mai tare, Stallone sau Schwarzenegger?”.

Dincolo de ideea puscariei din ocean, pe care nu m-ar mira s-o aplice americanii, doua chestii sunt remarcabile: Stallone vorbeste mai mult decat in toate celelalte filme ale lui la un loc, iar Schwarzenegger vorbeste in limba lui de-acasa (nu cred ca l-am mai vazut vreodata). Film de sambata seara (sau de marti dimineata, daca esti eu), n-am cum sa-i dau mai mult de 6.

Pole dance, dar altfel

10 March 2014|Tags: |

Eu stiu ca atunci cand auzi “dansatoare la bara” te gandesti automat la prostii si bancnote bagate in bikini, dar de data asta nu-i cazul. Nu doar ca n-are nimic obscen in el, dar multi gimnasti n-ar fi in stare sa faca ce face tipa asta. Procesele fizice care o ajuta sa stea in pozitiile alea tinandu-se doar cu mainile de o bara verticala mie imi scapa.

Heli

9 March 2014|Tags: , , |

Daca n-ai sti ca-i un film mexican, facut de un mexican cu si despre un fragment de viata din Mexic, ai zice ca iar a facut un regizor european (eventual roman) o chestie dupa reteta care de obicei e castigatoare la Cannes. Aceleasi cadre statice lungi (frate, oricat ati incerca sa ma convingeti de simbolismul lor, alea se cheama poze, nu secvente de film), aceleasi momente de tacere carora nu le vad rostul (da, ma, nu inteleg eu ce-i aia arta), acelasi sound brut de parca toti inginerii de sunet au disparut intr-un cataclism, acelasi stil de a arata niste fapte intr-o forma parca neprelucrata (dar cu realismul asta sunt de acord uneori, asa ca nu-l consider neaparat o chestie negativa). Cert e ca reteta a functionat, asa ca regizorul a plecat acasa de la Cannes cu un premiu in buzunar. Iar povestea e si ea ok. Ii dau 6.5.

5 [anti-]motive de 8 martie

8 March 2014|Tags: , |

O sa-mi iau ceva incruntaturi (injuraturi nu, ca vorbim despre doamne) din cauza ca fix azi public chestia asta (5 motive pentru care e oribil sa fii femeie), da’ ce sa fac daca fix azi am vazut-o si fix azi am ras in timp ce o citeam? E scrisa haios, come on! Cum spunea in comentarii si o tipa al carei simt al umorului demonstreaza ca e smart enough to be beautiful, “if you can take a dick, you can take a joke” :).

Devi conoscere la sconosciuta

7 March 2014|Tags: , , , , |

Are doua ore, dar n-am gasit nici macar un minut despre care sa pot spune ca-i in plus. E violent si trist, dar se termina cu un zambet. Unele bucatele de actiune sunt trase de par, dar asta-i complet irelevant. N-am auzit in viata mea de Kseniya Rappoport, dar Tornatore a auzit si bine a facut. Foarte, foarte bine.
Care Tornatore a produs iar o frumusete de film, dupa Malena aia de care m-am indragostit si pe care imi tot promit ca o s-o revad intr-o zi. Nu-i la fel de bun ca Malena, dar e bun: 7.8.

O lucrare de 10

6 March 2014|Tags: , , |

Da, cea scrisa de eleva care, la simularea de BAC, a avut curajul sa scrie ceva frumos si frustrant de real in locul cliseelor de cacat pe care toata lumea le scrie – pentru ca trebuie, nu-i asa? – intr-un eseu la romana. Un protest elegant, delicat, la adresa unui sistem defect, construit si perpetuat de oameni defecti. Sa nu generalizez: exista, printre toti profii care, pusi in fata unei asemenea lucrari, ar fi scris apasat “2” si ar fi cerut scaderea notei la purtare, si oameni care nu-s defecti. Proful la care s-a nimerit sa ajunga pentru corectare lucrarea respectiva, de exemplu. Un tip cu mintea deschisa, care merita si el un 10 pentru chestia asta.

Dallas Buyers Club

5 March 2014|Tags: , , |

Initial am zis ca la asta nu ma uit, ca-i previzibil. Stii cum zic, genul ala de film facut sa ia Oscarul pentru politically correctness, ca 12 Years a Slave. La un moment dat insa, pentru ca am citit un comentariu care era aproape un spoiler, m-am razgandit. Si bine am facut. Povestea nu-i complicata, desi e misto. Matthew McConaughey insa e demential: chiar daca si Jared Leto intra excelent in personaj, practic e filmul lui.
Da’ la 12 Years a Slave chiar ca nu ma uit.

The Ronnie

4 March 2014|Tags: , , , |

Oricat ar mai zice unu’ sau altu’ ca nu O’Sullivan e cel mai bun jucator de snooker din istorie, eu o sa-i contrazic. Nu spun ca Hendry sau Davis erau neaparat mai prosti, dar galezul asta e unic si irepetabil. Si simpatic, pe deasupra. Iar cand e intr-o zi “din aia” – cum a fost alaltaieri – n-ai ce sa-i faci. Cum zice si comentatorul la un moment dat, sometimes you just can’t believe what you’re watching. Ding Junhui stie bine chestia asta, saracu’.

Bonus, cel mai rapid break de 147 de puncte din istorie, care e tot opera lui, ca nu degeaba l-au poreclit “The Rocket”.

TVdece? De-aia!

3 March 2014|Tags: , |

Pentru ca-i funny, adica. Chestii mici, un fel de pastilute de zambinol, cat sa inghiti o data, intr-o pauza. L-am bagat in blogroll, ca-mi place cum scriu Alina si Razvan. Adica Florica si Zicu.

Liiceanu si Plesu. Sau Plesu si Liiceanu.

2 March 2014|Tags: , |

Din cauza unor cretini, au devenit tot mai putin vizibili in ultimii ani. “Masele largi de oameni ai muncii” probabil nu-i gusta, dintr-un motiv simplu: atunci cand ai doar un neuron, nu poti efectua doua operatiuni simultan – sa gandesti si sa respiri, de exemplu; si atunci, ca sa nu risti sa mori sufocat din cauza ca asculti ce spun niste oameni inteligenti, te uiti la A3.
Dar poate tocmai de-aia dialogurile dintre ei devin mai pretioase. Azi-noapte i-am descoperit din intamplare pe Digi24 si, desi imi promisesem ca ma bag in pat inainte de 4am, am stat cuminte si i-am urmarit pana la sfarsit. Ma incanta pur si simplu, de fiecare data, eleganta dialogului, umorul ala care nu zgarie, eruditia lor, modul in care pun spontan in fraza cuvinte care aparent nu si-ar fi gasit locul acolo, modul simplu in care formuleaza idei complicate, detasarea aia pe care o au oamenii destepti chiar si atunci cand ii enerveaza ceva.
Btw: de obicei, gazda unei emisiuni in care sunt invitati cei doi e cam in plus; Luca Niculescu – a carui pretiozitate in general nu ma incanta – face exceptie, era de-acolo.

Advertisment ad adsense adlogger