Above the Rising Sun
Zaceau fisierele brute de o vesnicie undeva pe hard-disk, aproape ca uitasem de ele. Pana azi, cand m-am invrednicit sa le prelucrez. Ca sa-ti arat si tie ce am vazut eu intr-o dimineata.
Zaceau fisierele brute de o vesnicie undeva pe hard-disk, aproape ca uitasem de ele. Pana azi, cand m-am invrednicit sa le prelucrez. Ca sa-ti arat si tie ce am vazut eu intr-o dimineata.
[three_fourth last=”no”]
…Atat de frumos incat ar fi fost pacat sa nu-mi bucur ochii si mintea de fiecare minut, pana la minutele din inceputul urmatoarei dimineti.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[three_fourth last=”no”]
N-am mai urcat pe munte de 15 ani, minimum, si chiar aveam dubii ca mai pot. Ma rog, inca nu-s convins ca “am putut” e formularea corecta, avand in vedere cat m-am injurat pe traseu, dar important e ca am ajuns sus. Chiar daca intr-un timp aproape dublu decat cel estimat. Iar sus e frumos.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
Hai, ca am avut nevoie doar de cateva decenii ca sa urc pentru prima data pe muntisorul asta din mijlocul orasului. Bai, da’ si cand am urcat!
Pentru necunoscatori, profilul din zare e al Masivului Ceahlau – pe care, de altfel, am urcat de mult mai multe ori decat pe Pietricica. Si pe care imi propun sa urc din nou in perioada urmatoare, printre altele ca sa fac si fotografia inversa.