Cele mai nuci verzi din toata istoria nucilor verzi. Pentru ca-s nucile de la tara, din curtea in care am muncit toata vara asta. Si nicaieri nu-s mai bune decat chiar acolo, la locul faptei, dupa ce le spargi cu o piatra culeasa la intamplare. Ma enerveaza cojitul pielitei aleia (pe aceasta cale, fac apel la savanti sa rezolve printr-o mica inginerie genetica problema asta), dar mi s-au inverzit si ochii de bucurie, nu numai degetele.
Unul dintre avantajele muncii in mediul satesc e ca, pe parcursul verii, natura iti tot atarna in fata diverse chestii gustoase pentru care trebuie sa faci doar efortul de a intinde mana. Acum a venit randul zmeurei, care e unul dintre fructele mele preferate si care m-a tinut ocupat mai bine de o ora, pana am terminat tot ce era fruct rosu prin tufis. Pentru ca asta-i toata smecheria care face ca zmeura culeasa de tine sa fie mai buna decat aia pe care o cumperi din piata sau de la magazin: satisfactia pe care o simti cand ridici o frunza si mai gasesti o bobita. Pentru restul exista mastercard.
[three_fourth last=”no”]
Deci nu doar ca sucul ala se preteaza la orice, de la a-l bea asa, curat si rece, pana la a-l aditiva cu un pic de rom, dar si miezul e, well, miez. Da, poti sa-l mananci cu lingurita, dar si mai interesant e sa te abtii (bine, fie, poti sa mananci o lingurita; dar numai una! si dupa aia iti faci temele) si, dupa ce l-ai scobit tot, sa faci un smothie cu inca ceva. Sau o supa thailandeza de cocos, dar pentru asta cred ca mi-ar mai trebui niste nuci, avand in vedere ca tocmai le-am devorat pe cele pe care le cumparasem.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[three_fourth last=”no”]
Dupa episodul “visine“, incununat cu un deosebit succes, azi am trecut la nivelul urmator, ala in care am descoperit agatat pe gard, in spatele unor plante inutile care il ascundeau aproape complet, un rug de vita-de-vie pur si simplu incarcat cu produse specifice. Struguri, that is. Din aia negri, cu coaja groasa, aromati de numa’. Din reflex, am cules o galetusa, moment in care mi-am dat seama ca oricum n-am ce sa fac cu ei, ca maine imi iau zborul spre alte plaiuri. Asa ca i-am impartit la saraci, pe terasa, ca am auzit undeva ca merg bine cu bere.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[three_fourth last=”no”]
Visinele sunt undeva sus in clasamentul fructelor mele preferate. Si asta de pe vremea cand ma cataram intr-un visin din curtea bunicii si stateam toata ziua acolo mancand pana mi se strepezeau dintii. Tot pe vremea aia am castigat primii mei bani, ducand la cooperativa cateva ladite cu visinele culese de mine. Ce vremuri, dom’ne!
Azi nu m-am mai suit in copac (acelasi copac!), da’ nici n-a fost nevoie, ca s-au facut atatea visine anu’ asta incat am umplut o galeata doar cu fructele la care ajungeam cu mana. Abia dupa ce am umplut-o si dupa ce mi-am umplut si mie stomacul mi-am dat seama ca mi-e imposibil sa mananc atatea visine, cooperativa s-a desfiintat prin ’90, iar eu n-am un backup plan pentru atatea visine. Initial mi-a trecut prin cap sa fac dulceata; dar, la fel ca in cazul muncitorilor de la fabrica de biciclete, care oricum ar fi incercat sa asambleze piesele, tot un pistol-mitraliera obtineau, probabil o sa sfarsesc prin avea cativa litri de visinata.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[three_fourth last=”no”]
Oricat mi-ar placea sa rontai tot felul de fructe, mai vine cate o zi in care imi dau seama ca m-a luat valu’ in (vorba vine) aprozar si ca mi-ar fi imposibil sa consum toata movilita aia inainte sa se transforme intr-un borhot. Azi a fost una dintre zilele alea. Daaaar, daca nu pot manca toate mingiucile alea paroase despre care se spune ca au mai multa vitamina C decat insasi vitamina C, le pot bea. Facute bucati si bagate la mixer, a rezultat un smoothie de kiwi foarte tare. Kiwi cu portocala, mai exact. Si cu un strop de zahar. Si menta.
A, si daca tot eram cu mixerul in mana, am procesat si o supa-crema de broccoli, asa, in treacat.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[/one_fourth]
