[three_fourth last=”no”]
Zdrente i-am facut pe demoni, bai, da’ stii cum? Fasii-fasii. Inclusiv pe Demon Sovereign, cu zidul lui de foc cu tot. Si am salvat-o pe Isabel, si gata, toata lumea traieste fericita pana la adanci batraneti. Iar eu pot sa dezinstalez linistit Heroes of Might and Magic V, cum fac in general cu fiecare joc pe care il termin. Si nu, nu instalez versiunea VI.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[three_fourth last=”no”]
Se impart niste carti pe care trebuie sa le intorci de cateva ori pana iti dai seama in ce pozitie trebuie sa le tii, alegi una pe care o definesti cu un cuvant, ceilalti pun si ei cate o carte despre care cred ca ilustreaza cel mai bine cuvantul ala, dupa care toate lumea voteaza cartea care li se pare ca e cea pe care ai ales-o tu. Cine nimereste, primeste un punct, cine nu – nu (da’ primeste punct daca altcineva voteaza cartea lui). Daca n-ai inteles, nu-i bai, te prinzi in timp ce joci. Oricum e distractiv.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
À propos de ce scriam ieri: ca sa nu comenteze careva ca jocurile sunt inutile, pierdere de timp, prostii, bla-bla, aflati ca omenirea evolueaza – cel putin in anumite domenii – [si] datorita lor. Uite aici o lista intreaga de jocuri a caror utilitate s-ar putea sa fie mai mare decat facutul unei saibe la strung, activitate despre care nimeni nu zice ca-i o prostie.
De la jocul in care poti sa identifici suprafete arabile care sa asigure necesarul de hrana al speciei asteia (ca ne tot inmultim, frate! nu stiu ce-i in mintea noastra), la ala care ajuta la “cartografierea” creierului, la cel care ii ajuta pe astonomi sa clasifice milioanele de miliarde de galaxii, tot ce ai de facut e sa-ti alegi un domeniu. Altfel spus, treci la joaca si munceste!
