A fantasy trailer of a fantasy movie
Nu-i un trailer oficial, e o creatie a unui fan, dar arata bine. Din cand in cand, ma mai uit la cate o chestie de-asta ca sa uit cate luni mai am de asteptat pana incepe sezonul 7.
Nu-i un trailer oficial, e o creatie a unui fan, dar arata bine. Din cand in cand, ma mai uit la cate o chestie de-asta ca sa uit cate luni mai am de asteptat pana incepe sezonul 7.
In sfarsit un film romanesc fara ciorbe si in care nu-i vorba despre perioada comunista. Drame sunt si aici, dar sunt de-alea mici, de cuplu, si tratate in asa fel incat sa rezulte o comedie. Una chiar simpaticuta. Nu ramai cu amintiri spectaculoase dupa ce vezi filmul asta, dar nici nu-ti pare rau ca l-ai vazut. Nota 6.7.
Geniala povestea – care de fapt nu-i o poveste, ci un caz real, filmat as it happened: un ziarist danez incearca sa intre in comertul cu diamante dintr-o tara africana sub acoperirea functiei de ambasador al altei tari africane. Functie cumparata, practic. Trebuie sa ai coaie ca sa faci asa ceva pe un continent in care oamenii mor destul de des din motive mult mai putin importante decat asta. Jurnalism de investigatie at its best si in acelasi timp un film foarte entertaining. Nota 8.
Te previn: s-ar putea ca la sfarsitul filmului sa vrei sa-l cauti pe Jake Gyllenhaal (pe care rolul il prinde senzational, il ajuta si moaca) ca sa-l bati pana rade. E atata mizerie in ce face personajul incat iti vine sa ceri reintroducerea biciuirii cu pisica cu noua cozi pentru asemenea specimene. Si cel mai grav e ca astfel de indivizi chiar exista, se inchina exclusiv la zeul audienta si se intituleaza jurnalisti desi n-au nimic de-a face cu meseria asta. E posibil ca filmul sa fie o hiperbola, dar nu-i cu mult indepartata de realitate. Si oricum, e excelent realizata. Nota 8.
Once Neo, always Neo: Keanu Reeves n-a uitat ce a invatat in Matrix, asa ca si de data asta ii bate, ii impusca, ii alearga cu masina pe oamenii rai care n-au gasit altceva mai bun de facut decat sa-l scoata din amorteala luandu-se de cainele lui. Nu-s chestii profunde in filmul asta, dar nici n-ai nevoie de asa ceva: e un action, te uiti la el ca sa te relaxezi vazand cum sar gloantele in toate directiile. Nota 7 cu coronita, ca-i un action bun.
O tampeniuta de film, mai degraba satira decat comedie. E hazliu doar daca iti place umorul negru, gen sa-i impuscam pe imbecili si pe aia care participa la operatiunea de imbecilizare. Mie imi place. 6.7.
Ultimul episod din sezonul 1, un chef dintr-o tara despre care n-ai zice ca are prea multa treaba cu bucataria fina, ei sunt cu pestele si cu chiftelutele cu gem. Ei bine, poate ca suedezii in general n-au treaba, dar Magnus Nilsson sigur are. Un tasting menu de 30 de feluri? Fuck me!
Reteta clasica a unui british crime movie din care nu-i necesar sa-ti mai amintesti mare lucru a doua zi, dar te-a distrat o ora si jumatate: sange pe pereti, umor din ala special care face ca sangele de pe pereti sa fie hazliu si actori care-s in stare sa joace ca si cum personajele fac misto permanent de ele insele, undeva la limita dintre psihopati periculosi, psihopati amuzanti, natarai impiedicati si baieti de comitet. A, plus accentul ala dinspre partea de nord a insulei, care mie mi se pare delicios. Iar Ben Kingsley e de-acolo, din tablou. Nota 7.4. Si ma apuc sa mai caut niste filme in care joaca Ben.
Ideea e una din care se vor mai putea scrie carti si face filme spectaculoase in continuare: cum facem sa ne asiguram ca in capul robotilor intra legile inventate de Asimov (eventual upgradate), si cum procedam daca nu reusim sau – mai mult – daca robotii capata constiinta. Daca robotii incep sa se comporte uman, mai avem argumente sa-i consideram inferiori omului? Ei zic ca nu, mai ales ca 90% dintre oameni sunt mai tantalai decat ar trebui sa fie limita minima pentru a primi buletin, dar dilema asta va trebui s-o las spre rezolvare generatiilor viitoare, ca sa aiba si ele ceva de facut.
As da o nota mai mare filmului, dar mi-a placut mai mult jocul robotilor decat ala al actorilor. Nici macar Banderas nu reuseste sa-mi dea senzatia ca n-a venit la munca de la opt la saispe. 6.7.
Gata, e clar, nu mai am scapare: daca nu vad un episod pe zi din serialul asta, intru in sevraj. Azi am ajuns cu el in Australia, unde omu’ asta cu accent imposibil gateste niste chestii pe care as vrea sa ajung sa le gust intr-o zi, ca pe aici n-avem sanse sa le gasim. Carne de cangur, gen. Si alte chestii traditionale – evident, aduse intr-o forma noua, ca de aia Ben Shewry e chef, nu bucatar.