Nu stiu daca au trecut exact 17 ani si trei zile sau mai putin sau mai mult, dar stiu ca pana azi a trecut enorm de mult. Si enorm de greu. Mai stiu insa si ca toata enormitatea asta de timp a disparut intr-o secunda. Good things come to those who wait, they say. Pe cale de consecinta, best things come to those who wait a lot.
[three_fourth last=”no”]
N-am auzit in viata mea de fata asta, dar dupa ziua de azi o sa tot aud. Literally – in sensul ca o sa-i tot ascult piesele, multe inspirate de filme/carti fantasy (of course, GoT n-avea cum sa lipseasca dinte ele) sau adaptari dupa soundtrack-uri. Acordurile cu iz celtic, parca un pic triste, care ma duc imediat cu gandul la un deal si un castel si niste nori, au sunat intotdeauna bine in urechea mea. Si daca mai pui si o voce curata deasupra, nu mai e nevoie de nimic altceva ca sa devin fan.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[/one_fourth]
[three_fourth last=”no”]
Nici nu stiu cum sa le spun: proza suprarealista? rezultatele unor trip-uri reusite? Cert este ca povestile care compun cartea “Ca daca n-ar fi” ma amuza teribil. Iar hidden track-ul “Ceapa diafana – roman pentru copii si iepuri” e dovada clara ca uneori poti gasi de fumat chiar ceva mai bun decat de obicei. As vrea sa vad niste comentarii la romana pe tema povestilor lui George Muresan.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[/one_fourth]
[three_fourth last=”no”]
De fapt, aproape ca nici nu se pot numi “drawings”, ci “photos”. Ma fascineaza definitiv cum reuseste fata asta sa redea figurile oamenilor folosind niste creioane colorate. Ma uit de o jumatate de ora la clipurile postate pe contul ei de YouTube si ma gandesc ca pentru ea aparatul foto e un accesoriu complet inutil. Great work indeed.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[/one_fourth]
[three_fourth last=”no”]
Daca acum vreo doua zile ma uitam la cum arata Irakul dupa razboi (ma rog, nu-s convins ca “dupa” e cuvantul corect, da’ sa-l lasam asa), azi i-a venit randul unuia despre cum s-a ajuns aici. Nuuu, stai linistit, nu-i un documentar din ala despre conspiratii mondiale, Bush, petrol etc., ci una dintre cele mai bune comedii pe care le-am vazut in ultimii ani (poate si pentru ca-i facuta acum cativa ani; in plus, poate si pentru ca-i facuta de niste britanici).
De fapt, desi aluzia e foarte transparenta, nicaieri in film nu se rosteste cuvantul “Irak”. Toata actiunea se petrece in planul doi al deciziilor politice, acolo unde se invart, se agita, se injura (copios si cu imaginatie), se ameninta, se lingusesc, se ajuta si se contreaza ministri de rang secund, generali, asistenti si spin doctors (mai ales ei). Personajele si situatiile sunt caricaturizate abundent – desi, la cum i-am mai vazut pe unii-altii dea lungul vremii, nu m-ar mira ca asemenea specimene si intamplari chiar sa existe in realitate. Nota 7.3, mi-a placut.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[/one_fourth]
[three_fourth last=”no”]
Am ramas de ieri fixat in retete noi, drept pentru care am gasit o lista cu “17 mancaruri pentru care merita sa calatoresti“, zice autorul. Eu as modifica titlul, pentru ca oricum merita sa calatoresti, si le-as zice “chestii pe care merita sa le mananci, daca tot ajungi pe acolo”. Ma rog, nu-s de acord cu formularea asta in privinta tuturor celor 17 (stinky tofu?! come on, pe langa ca-i vorba de tofu, trebuie sa mai adaugam si un miros nasol?), dar cu feijoada, de exemplu, sigur o sa ma-ndop masiv cand ajung prin Brazilia.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[three_fourth last=”no”]
Azi n-am mai repetat isprava de data trecuta, cand am mancat un pepene intreg, dupa care m-am prabusit ca un greiere intors pe spate, care da incetisor din picioruse. Si pentru ca mi-a mai ramas in frigider jumatate din obiect (chiar! fructele sunt obiecte, nu?), m-am gandit ca ar fi util sa-i gasesc niste intrebuintari destepte. Ei bine, am gasit. Si nu una, ci 25. Yummy!
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[three_fourth last=”no”]
Filmul e deja destul de vechi (2006), dar eu abia acum l-am vazut. Partea trista e ca filmul ar fi putut fi facut si acum o luna – “fragmentele” sunt la fel de reale azi ca si in urma cu 8 ani. Partea frumoasa e ca dintr-o istorie violenta, neagra si sangerie, a iesit un film bun.
Fragmentele din titlu sunt cele trei ale filmului si, in acelasi timp, cele trei in care Irakul e posibil sa se sparga intr-o zi. Si poate ca nici n-ar trebui sa-i spun “film” – mi se pare ca “reportaj” i s-ar potrivi mai bine. Si primeste un 7 pentru asta.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[/one_fourth]
[three_fourth last=”no”]
Exceptand, poate, primele 3 minute ale reprizei secunde, a avut careva, fie si pentru un moment, vreun dubiu? Fanii lui Messi-baiatul-pentru-care-terenul-e-prea-mic-pentru-a-prinde-pasele au dreptul sa nu raspunda. Paranteza: sa-i dai lui Messi titlul de “cel mai bun jucator” e cea mai buna gluma a ultimului deceniu. Da’ who cares, pana la urma? Götze, asa mic, neinteresant pentru oamenii de la marketing si fara premiu cum e el, are in CV un titlu cu semnatura lui.
Poate ma repet, pe undeva: …über alles in der Welt!
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[three_fourth last=”no”]
Acu’ nu ca ar fi mare branza sa bati echipa asta neterminata a Braziliei, dar asta nu inseamna ca nu ma bucura s-o vad data jos abrupt din corcodus, ca prea o umflasera unii cu pompa dand-o drept mare favorita la turneul asta final. Si desi 3-0 nu-i 7-1, tot bine arata in statistici. Hai, ca mi-au facut o bucurie azi portocalele imbracate in albastru.
Tot ce mai trebuie ca sa fie lucrurile bune e sa-si duca Germania treaba pana la capat (eventual, tot cu un scor distractiv), ca m-am plictisit si de fanii lui Messi.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
