If Sex Were Honest
[three_fourth last=”no”]
Cam da :))
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[/one_fourth]
[three_fourth last=”no”]
Cam da :))
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[three_fourth last=”no”]Cu respect va anunt ca, de azi, ma gasiti pe WowApp. Nu ca as fi renuntat (inca) la WhatsApp sau la mesageria de pe fb, dar aplicatia asta noua pare a avea 1) potential si 2) niste chestii in plus.
Din cate am vazut pana acum, ca n-am apucat sa testez tot ce poate face, combina facilitatile oferite de mai multe tipuri de mesagerie – adica pe langa instant messaging-ul clasic, poti sa si suni oameni pe telefon (mai ieftin decat de pe Skype, pare-se) sau poti sa-ti inchiriezi un numar de telefon la care sa te sune altii (utila chestie, daca ai nevoie, pentru clienti, de un numar de mobil din State, de exemplu).
Iar chestia suplimentara e faptul ca impart cu tine banii pe care ii incaseaza din publicitate. Pe care poti sa-i donezi unei fundatii de caritate dintre cele vreo 2000 din lista (de unde si motto-ul “Doing Good Through the Power of Sharing”) sau sa ti-i downloadezi in cont daca esti preocupat doar de soarta proprie.
Si mai e si facuta de niste romani, ca sa nu ziceti ca nu-s patriot.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[three_fourth last=”no”]
Parca-i cam devreme sa stabilim clasamentele pe 2015, dar fotografiile chiar sunt cool. Aproape ca n-am stiut pe care s-o aleg, ca imi place si aia cu babuta, singurul om din univers care se mai uita la lucruri prin proprii ochi, nu prin ecranul telefonului, si aia cu saracu’ om care si-a umplut casa de fete pana i s-a trezit si lui cromozomul x, si aia cu foca emotionata. Pana la urma, am pus fotografia asta facuta complet din greseala, ca a iesit absolut perfect. Da’ vezi ca tipele din dreapta sunt singurele care nu se sperie, ci se amuza?
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[three_fourth last=”no”]
Nici nu stiu cum se zice “doorstops” in romana; “opritoare pentru usi”?! Cam stupizel. Ceea ce nu se poate spune si despre ideile astea de doorstops – care, dimpotriva, sunt foarte smart. Si aw so cute, unele dintre ele.
Aia cu teancul de dolari si aia cu lingoul sunt pentru cocalarii care si-ar construi un perete inclinat numai ca sa aiba motiv sa le puna la usa. Dar restul merg, daca esti un om normal si ai o usa care trebuie, ei bine, oprita.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[three_fourth last=”no”]
Compania care a facut lansarea asta se numeste Blue Origin. Pamantul, cum ar veni, ca-i albastru, vazut de sus. Destinatia fiind spatiul, ca sa putem vedea cu ochii nostri cat de albastru e.
Misiunea asta e considerata istorica pentru ca au reusit sa aduca inapoi racheta, ca s-o poata folosi din nou. Si nu-s singurii care lucreaza la transformarea ideii de turism spatial independent in realitate. Hai, ca incet-incet cresc sansele sa bifez in viata asta si stratosfera pe harta mea cu plimbari.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[three_fourth last=”no”]
Daca stai cu unii muuult mai tineri decat tine la masa, e ca si cum si tu ai fi muult mai tanar. Sau, ok, doar “mai tanar”, in timp ce ei se simt mai maturi, si in felul asta lucrurile se echilibreaza. Uneori chiar ii prefer pe “astia mici” care stiu si sa rada, dar si sa fie timizi, “batranilor” seriosi, preocupati si cu idei deja fix[at]e.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[three_fourth last=”no”]
Mai nou, “chinezarie” inseamna, cel putin in domeniul constructiilor, ceva spectaculos, cum noi n-o sa putem face in urmatoarea suta de ani, minimum. Pentru ca daaa, desiiigur, noi aparam crestinatatea cu pieptul dezgolit in timp ce altii construiau catedrale, si fix asta face ca in ziua de azi sa nu fim in stare decat sa sapam un cacat de tunel de 150 de metri, fara iluminare artificiala, in 15 ani. In timp ce chinezii inlocuiesc un pod de 10 benzi, cu marcaje cu tot, in mai putin de 48 de ore. Bai, daca tot nu ne pricepem, eu nu inteleg de ce nu copiem ce fac altii. Ca asa au inceput si chinezii, si uite-i acum.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[three_fourth last=”no”]
Scurta, exact cat un mic-dejun. Studentul german a avut o aventura intensa, dar care n-a durat prea mult. Dar, desi te surprinde cand se termina, povestioara e scrisa bine; cred ca o sa mai lecturez cate ceva de Washington Irving.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[three_fourth last=”no”]
Cred sincer ca daca ai ajuns la o varsta de om matur si crezi cu tarie in teoriile stangiste, esti un pic prost. Un pic mai mult. Nu-i mai putin adevarat insa ca imi place sa-i urmaresc pe unii dintre cei care scriu pe tema asta, dintr-un soi de sado-masochism intelectual: ma distreaza sa vad cum, mai devreme sau mai tarziu, se contrazic (sau inventeaza tot felul de acrobatii ca sa dea impresia ca nu se contrazic), si cum ii contrazice, de fapt, realitatea inconjuratoare.
Pentru ca, in o suta si ceva de ani de cand Marx a intoxicat lumea cu ideile lui stupide, absolut nicio tara de pe planeta asta n-a dus-o bine aplicandu-le. Din motivul asta am si rezistat sa citesc pana la capat – si sa pun aici – Bad Samaritans, a lui Ha-Joon Chang.
Omul incearca sa demonstreze prin repetitie – dupa formula americana a repetarii unei sintagme pana la exasperare pe parcursul unei lucrari, in speranta ca expresia respectiva 1) se infige in creierul cititorului si ramane acolo si 2) va face cariera, tragand dupa ea si numele autorului – ceea ce nu poate demonstra cu argumente valide. Pentru ca ignorarea jumatatilor de adevar care nu-ti convin, minimalizarea exemplelor care iti contrazic teoria si extrapolarea a doua-trei cazuri la nivelul unei concluzii globale nu sunt argumente valide. Ci doar niste prostii.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[three_fourth last=”no”]
Cum altfel sa simti ca ai ajuns acasa decat fugind de-acasa? La un party, evident. Sus pe deal, sa nu te vada nimeni cum te dedulcesti la niste nisetru afumat, la niste vin bun si la niste muzica bine cantata, printre altii, de niste violoniste… hmm, cum sa zic?… talentate.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]